Prințesa îl plăcea. Era frumos pe calul său alb. Era viteaz, puternic și isteț. Știa însă că-i ascunde ceva. Așa că îl adormi într-o seară și-i desfăcu pieptul. Ca o bibliotecă arăta înlăuntrul bărbatului, cu rafturi multe de cărți și sertare cu condeie, călimări și penițe. Răvăși sertarele și în spatele ultimului îl găsi. Ezită o clipă, apoi îl apăsă. Împrejurul se prăbuși ca un castel de nisip și se trezi într-o garsonieră din Berceni turnând iahnie dintr-o cratiță arsă unui bărbat necunoscut.
Adina Colțea
Un buton sidefat și un pic îngâmfat se trezi undeva în iarbă, rătăcit și complet debusolat. Toată viața trăise la brațul stăpânului, lângă ceasul de aur și dormise cu perechea lui, într-o cutie de pluș de culoarea zorilor. Nimic nu mai era la fel și pe deasupra era și frig tare. Simțea c-alunecă în depresie, când, purtată de vânt, o batistă un pic mironosiță, cu gene lungi, se gudură lângă el șoptind suav: aștepți de mult? Butonul se îmbujoră, batista zâmbi, iar frigul oftă și plecă mai departe.
Dorin Vasile
În mai toate blocurile mirosea a varză și a ceapă. Noi ne strecuram pe scări, sunam la sonerii și fugeam. La etajul nouă era ușa ei. Mă atrăgea ca un magnet. Simt și acum furnicături în deget. Uneori ieșea imediat, alteori ne prelungea așteptarea. Pe măsură ce noi creșteam, ea rămânea la fel, ca o fotografie uitată pe frigider. Cine era? De ce nu îmbătrânea? Nu aveam răspunsuri, doar continuam să sunăm, păstrând un fel de legământ copilăresc cu secretul ei. După ce am încetat, ușa a rămas închisă pentru totdeauna.
