La mine ne jucăm când vrem, acasă la Marușca nu e voie, că-i plin de ciobăraie. Când ai ei nu-s acasă, mă cheamă să ne prefacem că suntem mari. În sufragerie, iau loc pe canapea printre păpuși și mă holbez la bibelouri. Cel mai mult îmi place o balerină într-un picior. O dată, chiar am vrut să o imit. M-am ridicat, am închis ochii și am zvâcnit din brațe. Un balans și balerina s-a răsturnat. Ce mult aș fi vrut să fac și eu piruete. Ce dacă am picioarele betege fiindcă mama s-a aruncat cu mine-n brațe de la etajul 3?
Florina Hegedüs
La amiază Kibou lăsă în grija fetei prăvălia cu bibelouri. Retras după micul paravan gri cu cocori verzi, șterși de timp, își aprinse pipa și scoase inele de fum în aer. Prin ele își privi fata. Sub casca părului negru, corb, demult nu erau zâmbete pe fața-i translucidă, cu sprâncene frumos arcuite, buze roșii. Dar mai mult îl neliniști agitația, șoaptele pinilor uriași din stradă. Scutură gândul. Clopoțelul anunță un cumpărător. Un elefant blond intră și fata zâmbi. Așa cum zâmbise soția lui când l-a părăsit.
Yuka Brevi
Zero trei nanometri. Cam atât de mic este un atom de uraniu și poate distruge întregul univers, îi spuse desenând un cerc mare cu mâinile întinse. Lucrurile mărunte pot schimba lumea. Un virus călătorește pe un spor de ciupercă, intră într-o nară, apoi într-alta și tot așa. Poate omorî o specie întreagă. Un boț de lut? La fel. Se poate transforma în cel mai fin porțelan, care să înfrumusețeze atât regate, cât și cocioabe din pământ. Nu mai fi trist, mai dau o bere. Nu ești neînsemnat. Găsești tu un job.
