Nu am lacrimi nici să-mi ud mormântul. Când a intrat feciorul cu viitoarea noră pe poartă, cu palma lui mare pe umerii ei fragili, cu trupurile mirosind a dragoste și fericire, am urât-o. I-am obligat să stea cu mine în casă. M-am emancipat gătind fripturi flambate. Începeam orice masă cu pălincă, udam bucatele cu vin, stingeam focul digestiei c-un coniac fin. Lui în urechi îi picuram cuvinte malițioase. Ea spunea adevărul, el o brusca. A plecat. Același alcool din el mă scoate acum bătută în frig.
Laura Stanciu
Către Ion Pop. Spre știință. Referitor la adresa dvs. înregistrată în cadrul Primăriei Sectorului 3, direcția Comunicare, cu nr. 9/2025, vă anunțăm că aspectele prezentate de dvs. în petiția de mai sus au fost verificate și s-a ajuns la următoarea concluzie. După măsurătorile experților noștri, groapa menționată în adresă face parte mai mult din sectorul 4. Mai exact, cel puțin trei sferturi din groapă. Vă rugăm să vă adresați Primăriei responsabile. Noi vă stăm la dispoziție cu gropile noastre.
Paul Dârvariu
Ne-am împrietenit când m-am mutat aici. Sile nu era băiat rău, dar avea gura spurcată. S-a supărat când a văzut că mi-am adus o firmă de construcții, în loc să apelez la el. Ne-am spus vorbe grele: eu că lucrează la negru și el că nu-i onorez invitațiile la grătar. Supărarea a ținut opt ani. Până la înmormântarea lui Gore. Frusina îmi spunea ce greu e să obții un loc de veci. Noroc că Sile i l-a primit pe Gore în groapa familiei lui. Gratis. M-am apropiat de Sile și l-am îmbrățișat. Acum suntem, din nou, prieteni.
