Bărbia îi cădea-n piept și plescăia din buzele arse de tutun, mă uitam la el fix, mai tresărea din când în când, ca și cum cineva îl pălmuia în vis, asta dacă într-adevăr visa sau nu cumva erau spasme provocate de poșirca făcută de Vladimir în spatele cimitirului, în spelunca aia unde se-adunau groparii să-și plângă de milă unu' altuia și mi-era imposibil să nu mă-ntreb oare de câte ori adormise cu țigara-n gură. Când traseră clopotu', se trezi brusc și făcu ochii mari la mine, mormăind. Sap mâine, părinte, e timp.
Marian Bircea
În câteva zile au murit otrăviți toți câinii din curțile oamenilor. Apoi au dispărut biciclete ori animale. Lucrau țintit, cred că întâi recunoșteau, apoi dădeau lovitura. Sectoristul, un milițian cu un burdihan nefiresc de umflat, ridica neputincios din umeri. Tot cartierul căzuse în psihoză. Eram singur, am văzut urmele din grădină. O scândură umplută cu piroane plasată lângă gard cu vârful în sus au adus urletul înfiorător în noapte. Dimineața, milițianul mi-a înmânat citația pentru vătămare corporală din culpă.
Cecilia Fofiu
S-a dus nea Pop, om vrednic, cum zic vecinii de cartier. Nevasta, Ana, l-a înhumat cinstit și a plătit cavou scump din gresie, de două locuri. Mult a necăjit-o răposatu' că venea acasă mirosind a mândră. L-a iertat, că așa e scris femeii. L-a jelit, apoi a tulit-o la fată, în străinătate. Acum, că i-a venit ei rândul să plece între cei drepți, copiii au adus-o acasă, dar s-a stârnit mare tulburare. Popa cel nou umpluse deja locul de veci al părinților cu o vecină zbanghie, Pop Ana, ibovnica de-o viață a tăticului.
