Un scîrțîit lugubru tăie pacea țintirimului la miezul nopții. Cele două umbre tresăriră. Mă, iar nu-i unsă ușa la pronaos, zise un duh. Acum batem babaroasele, dar mîne noapte mă duc ș-o ung cu oloiul de la candelă. Hai, bagă un șase-șase. Și nu uita să nu mă mai împinji în groapa ta mîne cînd gătăm a juca pînă nu dau zorile, că nu-mi place perna ce ți-o pus-o muieri-ta la căpătîi. Îi plină de gîlme și mă dor tăte oasele. Bagă-te tu la tine-n groapă și pironește capacul, că cam traje corentu'.
Cristian Palade
Mărin se trezi devreme, înfulecă niște slană cu pită și ceapă, luă coasa și desaga și plecă-nspre luncă. La prânz, omu' nostru se așeză sub un nuc bătrân, scoase merindele și mâncă. Apoi se puse pe fluierat o melodie veselă. Dintr-o dată, din spate, ceva-l trosni-n moalele capului. O văzu ca prin vis, în strai negru și urâtă, deasupra lui, murmurând: o zi liberă mi-am luat în ultimii o mie de ani și hop, vii tu, îmi dai în cap și-mi mai iei și coasa. Căcănarule. Apoi baba-i luă coasa, și tot ce mai auzi fu un harș.
Răzvan Dițescu
Sapă, mi-a ordonat. M-am conformat. Sub amenințarea pistolului, n-aveam de ales. Am început să sap. Terenul era moale și înaintam rapid. Când groapa mi-a ajuns la brâu, plin de sudoare și cu bătături în palme, aud: Oprește-te. Dă-mi cazmaua. M-am întors și cu o mișcare fulgerătoare i-am înfipt-o sub mandibulă. Când am retras-o, sângele împroșca totul în jur. Dădu drumul pistolului. Cu uimire-n ochi și ținându-și mâinile la gât căzu în groapă. Încă horcăia când am început să arunc pământ peste el.
