O bucată de lemn pe care sunt așezate niște figurine. În fața mea, un om se gândește. Lângă mine, oameni care ne imită. Bărbatul din fața mea apasă pe cronometru. Acel clic mi-a amintit de școală, de zgomotul pixului, de neliniștea pe care o aveam în timpul tezei la matematică. Revin în prezent, confuz, dar fericit că următoarea mutare va fi șah mat. Angela, ce face nebunul ăsta cu mâinile prin aer? Am înțeles că a fost un mare dirijor, deci noi suntem orchestra. Aha. E rândul tău să-i schimbi pampersul.
Ana Ludușan
Mă întorc spre bunica, își taie cu foarfeca veșmintele de pe ea, pe care le-am schimbat de o oră, albe, uscate în vânt și în mireasmă de busuioc. E dusă în lumea ei. Nu-mi pot imagina viața fără ea. M-a luat în brațe direct din pântecele mamei, m-a încălzit când îmi era frig, m-a mângâiat când îmi era frică. Continuă fericită, să își taie straiele de pe ea. Ce faci mamă? Îți pregătesc zestrea pe când te măriți. Când a închis ochii, din fâșiile tăiate, am țesut chipul bunicii și am așezat tabloul în casa părintească.
Alex Caragian
Pipează și suflă înspre tavan de fiecare dată de parcă vrea să afume ceva sus. Duce iar mâna către gură ca să tragă, dar își mângâie bărbia. Nu mai are pipă. Trage aer în piept cu buzele țuguiate. Se uită fix la el preț de câteva clipe, apoi își dă ochii peste cap. Omul caută-n toate părțile pipa pe care o avea străinul acum câteva clipe. Îl vede cum scoate fum pe gură ca și când aerul i-ar fi incendiat plămânii. Suflă spre el. În pâcla neagră face o gaură prin care se vede pe sine în locul lui.
