Pentru că, da, am evitat să ajung în Dubai și, în general, în Emiratele Arabe Unite. Nu mă simțeam atras de nimic, în raport cu alte locuri în care nu doar că îmi doream să ajung, dar în care chiar reveneam, adesea. În patrimoniul UNESCO se află doar oaza Al Ain (alte șase fiind pe lista siturilor ce așteaptă o eventuală acceptare). Vedeam doar potențialele dezavantaje (conglomeratul extrem lingvistic, cultural și religios, pentru că 89% din locuitori sunt venetici; căldura sufocantă, aglomerația inevitabilă într-un oraș cu 3,6 milioane de locuitori; absența istoriei; arhitectura modernă dusă la extrem, asocierea emiratului cu lumea musulmană atât de ostracizată azi...
Și, în mod cert, nu aș fi ajuns nici acum, dacă drumul cel mai ieftin și mai direct ( cu Wizzair) spre Uzbekistan - din Budapesta nu ar fi trecut prin Dubai / Abu Dhabi. Mi-am aranjat, ca urmare, firesc, zborurile, astfel încât să poposesc în Dubai în drumul spre Samarkand (de unde scriu rândurile astea) și în Abu Dhabi (unde voi rămâne la întoarcerea în București - că mai trec, totuși, pentru câteva zile, și pe acasă, înainte de următoarea călătorie).
The learned man (învățatul), pescuitorul de perle, beduinul, the loyal companion (însoțitorul loial), comerciantul de perle, the bastakis of bastakia (locuitorul obișnuit, cu întreaga familie extinsă), comandantul echipajului de pe o barcă de pescuit perle, prietenii (bărbatul și femeia, cuplul), the dhow builder (constructorul bărcilor de pescuit), imigrantul, worker medicine man (doctorul), polițistul, determined schoolar (elevul hotărât și serios), the civil servant (funcționarul), bancherul, the provider (furnizorul), aviatorul, crescătorul de șoimi, the volunteer (cel care ajută, în mod dezinteresat), capitalistul (posesor al unei afaceri bănoase), crescătorul de cai, negustorul. Aceștia sunt cei care - personaje ale cărții, personaje ale emiratului Dubai, personaje ale vieții înseși, în ultimii două sute de ani, au transformat satul de pescari în minunea economică și arhitectonică modernă de azi.
Cum însă, cea mai mare abilitate a noastră, ca oameni, este aceea de a ne adapta, și, pentru că sunt, cred, expert, în arta asta, am reușit să transform în avantaje, în provocări, în încercări benefice, tot ceea ce îmi părea, demult, că se constituie într-o barieră în drumul meu spre EAU: am mai întâlnit Turnul (lingvistic al) lui Babel și în Toronto și în New York și în Singapore, așa că oamenii fie trăiesc în comunități - pentru a vorbi limba de acasă, fie folosesc o lingua franca - engleza; dacă media temperaturii diurne în lunile de vară este de 40 de grade, atunci, ce să mai spună amicii mei (tadjici și uzbeci) din Registan, atunci când termometrele lor arată 45 de grade (sau 48, ca vara trecută) în lunile de vară și respectiv -25 în lunile de iarnă aprigă; locuri fără istorie mai sunt în lume (de exemplu, Noua Zeelandă) și tot am găsit ceva care să mă bucure, să mă atragă și să mă satisfacă, ajungând acolo; dimensiunea umană pe care Dubai o are, de exemplu, în Downtown, zona în care, perfect armonios, alături de Dubai Mall, de Dubai Fountains, de Dubai Opera, de Burj Park, de ansambluri rezidențiale moderne, dar vintage, a fost loc pentru a se construi Burj Khalifa, mega-orașe în care, poate, nu aș mai călca, Doamne, câte sunt - Ciudad de Mexico, Tokyo, Lima, Sao Paolo; Downtown există mai peste tot, în marile capitale bine gândite din lume; lumea musulmană, pe care am întâlnit-o în drumurile mele este atât de diversă și, cred, tocmai de asta îmi place (Turcia, Maroc, Tunisia, Iran, Indonezia, Malaezia).
Dubai a devenit - asta a fost viziunea definitorie a familiei care conduce, de multe generații, emiratul, o țară deschisă spre lume, o țară ce atrage oameni, capital, tehnologie, cunoștințe; o țară care pregătește și generează - în multe domenii, orașul de mâine și lumea de mâine, o țară adaptată fiecăruia (și mai ales celor care acolo sunt denumiți People of Determination, nu persoane cu handicap sau people with disabilities sau discapacidados); o lume pentru toate clasele sociale și pentru toate bugetele; o țară deschisă la cultura lumii, pe care o integrează, în dorința de a-și crea propria-i identitate, o țară fără haos ori rush hours ori străzi blocate - grație construirii unui sistem de metrou complet automatizat, aproape în întregime terestru și a unuia din cele mai bune (din toate punctele de vedere) aeroporturi din lume, o țară curată, fără criminalitate, dar cu legi serioase.
