Afară plouă liniștit, și-n casă arde focul. E noapte, patul e făcut, dar cine să se culce? Miți lipsește cu desăvârșire; nu există somn fără Miți. Unde ai pierdut-o? Foame, sete, cald, prea cald, acum frig. Trec toate dacă dai din picioare. Unul aterizează prost. O buză crăpată. N-am simțit impactul. Cearșaful maro cu fermoar e la spălat, cel verde are fermoarul prea aspru. Aproape adormise, dar brusc și-a amintit că i-a rămas carne între dinți. Caut cuvântul în dex. Citesc definiția și nu o înțeleg: ambrozie, nevrozie, rozie.
Adina Colțea
Deși trăia acolo de mult și știa toate potecile așa cum își știa liniile trupului, ziua aceea a fost altfel. Întâi zări un nor în formă de inimă și zâmbi, semn bun, își zise-n gând. Apoi copacii din jur se umplură de inimi ce parcă acolo crescuseră și le era bine. Vecinii de la parter păreau că o salută, fluturând două baloane în loc de brațe. Tare se miră, căci nu-i știa așa. O pisică pufoasă, ca un ursuleț de pluș, trecu alene, trăgând după ea o filă din calendar marcată cu roșu: februarie 14.
Marian Bircea
Unde mă duc lipsit de aer cu traheea lipită de coloană și golul din stomac? Simt cum dor oasele și toate la un loc numai o fărâmă din flăcările iadului de pe șira spinării. Se mișcă podeaua ori ochii nu-și găsesc locul în orbite? Peretele se clatină amenințător, gândul zboară spre accelerația gravitațională. 10 metri pe secundă la pătrat. Abia acum simt dureros izbitura căderii de la 4 metri. Din spate apar două picioare, un telefon se apropie de capul meu. Te-am pus pe Tik-tok. Parcă el trebuia să țină de scară.
