Dom' doctor, vă rog să-i interziceți doamnei cu ochelari să mai vină la mine. Mă terorizează. Cică-i nevastă-mea. Degeaba-i spun că n-are cum să fie, din moment ce-s căsătorit legal cu Angelina. Toată lumea știe că ne-am luat la o lună după ce-a lăsat-o fraieru' de Brad. Nu mă crede și-mi fâlfâie pe la nas un certificat fals în care scrie că e căsătorită cu mine. Că mă îndoapă mereu cu sarmale și clătite nu mă deranjează, da' ce mă fac dacă se bagă în pat, lângă mine? Dacă află săraca Angelina?
Julia Sandu
Agonie, agnozie, amar și acru. Azi alerg aiurea, aburit, abandonat, absent. Amore? A fost, a fugit, a fumat ultima țigară și a aruncat chibritul peste amintiri. Adevărul? Abia-l ating, abia-l accept. Aș adormi, asfixiat, amorțit, afundat adânc în asfalt. Alcoolul alină, alungă angoasa. Agonie absurdă, agnozie anonimă, amore anorexic, ani aruncați aiurea. Dragostea e ca berea caldă: promite mult, dar la final doar îți face greață. O bei, totuși că speri că următoarea va fi mai bună. Și, ca un idiot, ceri încă una.
Cecilia Fofiu
Ce faci tati, vin pe la amiază la dumneata, îți aduc ceva anume, întreb la telefon, ușurată că a răspuns la al doilea apel. Rămas singur după ce mica s-a prăpădit, nu vrea, în ruptul capului, să vină la noi. Am de toate, o cremă de frecție, tare mă dor labele azi, nu pot umbla, mi se căinează. Agitată și îngrijorată mă prezint devreme la ușă. Ai adus, întreabă cu grimasă chinuită din balansoarul din fața sobei. Scot tubul recomandat de farmacist și mă reped să-l descalț de pantofii cu toc mic, de lac, ai mămicii.
