Isabela se documenta în vederea ineditului experiment - Studiul fricii de moarte. Avea mână liberă și o hârtie oficială ca să nu fie dusă în vreun Sanatoriu. De elementul cheie se va ocupa Nick. O asigură că totul va părea extrem de real. Se lăsase întunericul când îi dădu capul manechinului direct în stradă, sub un felinar, pentru un strop de veridicitate. Totul era calculat. Sau așa credea. Nick îi dădu punga și dispăru. Isabela porni și ea. Câteva pete de sânge cald îi pătară mătasea rochiei.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Bucuria, uimirea și-o neștiută frică i s-au învălmășit în ziua aceea-n piept, amenințând să-l spargă. Au urmat nopțile albe, plânsul ca un cuțit în tâmplă, ragadele, scutecele, furia laptelui, legănatul, colicii, refluxul, regresiile, caninii, salturile mentale, febra, mucii, tantrumurile. Seri fără număr în care doi străini se întâlnesc în același pat, spate în spate, cu ochii în telefon. Uneori îi vine să se-ntoarcă și să-l zgâlțâie. Cine ești tu? să-i urle în ureche. Adoarme însă cu o lacrimă aninată-n gene.
Cristian Palade
Într-o frumoasă zi de vară, la masa de piatră din grădină, Pitagora bea vin roșu sec, face un triunghi din crenguțe de măslin și scrijelește niște calcule, umplând pergament după pergament și golind pahar după pahar. Mulțumit de realizări, dar beat criță, adoarme buștean. Se trezește mahmur, nu-și mai recunoaște opera și rupe tot. Povestea se repetă zilnic până când, într-o după-amiază, mai beat ca niciodată, se trezește, uită ce-a făcut și, imediat după, uită c-a uitat. Restul e istorie.
