ca niciodată, piața centrală se umpluse de lume. Nu îi chemase nimeni, veniseră singuri. Primii s-au așezat pe margini, cu spatele la zid, apoi ceilalți unul lângă altul ca un mănunchi de baloane plutind ușor deasupra pământului. Plutind, căci ei erau cei cu două inimi. Apoi au început să se furișeze pe porțile cetății hainii, hapsânii, câinoșii, perfizii, cruzii, nemiloșii, toți cei fără de inimă. Vracii au lucrat până dimineață să facă schimbul. Când au mijit zorile nu mai era nimeni în piață.
Nicolae Popescu
Mutulică îi sfătuiește pe cei șase copii: să învățați, băieți, așa am făcut eu, uite ce bine am ajuns. Mutulici, prâslea, comentează: Pe naiba, ai dat cu târnăcopul o viață și ai salariu de ne iei pizza doar o dată pe lună. Mutulică continuă: dacă citiți, veți fi ageri la minte și femeile vor roi în jurul vostru. Pe naiba, nu cu cititul ai cucerit-o tu pe mama. Mutulică strigă: nevastă, ia vino încoa'. O femeie gravidă, cu diademă, apare din bucătărie. Alba, ești sigură că pe Mutulici nu l-ai făcut cu Morocănosul?
Monica Aldea
La Magazinul Amintirilor de Odinioară, negustoreasa scăpătase. Pe rafturi - Speranța, Iubirea, Demnitatea se demodaseră. Prea se dădeau pe nimic. Și la Omenie marfa se epuizase. În schimb, se scumpise Cinstea, de Credință nici nu te apropiai. Peste drum însă, la Prăvălia Iluziilor, se vindeau bine Gâlceava, Ura, Minciuna. Ce puțin mai costă azi un Vis Mare. Își împachetă cu grijă mărfurile, trase oblonul dughenei și scrise pe ușa grea de lemn: stoc epuizat. Plecă spre Orașul Speranțelor Târzii.
