Nici la oraș nu erau câini cu covrigi, dar față de rural, unde dușumeaua cu miros de gaz scârțâia a cântec de jale, se mai găsea-n plus un ceva mic. Tot omu' de la țară mergea după acel ceva. Mama, duminica. Se trezea-n zori; mai era o vacă de muls, un lapte de-nchegat. Orătăniile n-au sărbătoare. Cu rata de 11 se-ntorcea. Mi-aducea puișori de ciocolată și iepuraș cu bomboane. După ce-l goleam, mi-era jucărie. Îl umpleam cu apă, cu nisip, cu vise. Ciocolata-i azi pe toate drumurile; mama, pe niciunul. De ea mă arde.
Ionuț Morariu
Nici nu știți cât de insensibili pot fi viii. Am murit acum trei ani și nici până-n ziua de azi n-a băgat unul de seamă. Mă plictisesc de moarte. Și cum nu mai am parte de povești noi, le iau la purtat pe cele vechi. De atâta introspecție, li s-a tocit ița și li se vede urzeala. Vă spun. Cu limbă de moarte. Toate au fost cusute cu ață albă. Dar trebuie să fii adormit de-a binelea ca să vezi că până și Marele Povestitor umblă cu fake-uri. Vreți dovada? E de ajuns că toate încep cu a fost odată.
Paul Dârvariu
A fost, dar a trecut. Ce rost are să mai dezgropăm morții? Da, am făcut-o, dar nu-mi pare rău. Ca să-l salvez pe taică-tău am făcut-o. Îl iubeam. Și pe ea am iubit-o. Până mi l-a furat. Un furt de-o mie de ori mai grav decât delapidarea pentru care au arestat-o. În fond, ce mare lucru am făcut? Două vorbe, pe-un petec de hârtie. Dacă nu le-aș fi scris, poate-ar fi fost mai rău pentru ea. Și pentru el, dac-ar fi apucat s-o ia. Știi ceva? Scutește-mă de reproșuri. Fără denunțul ăla, n-ai fi avut numele ăsta onorabil.
