Mi l-ai trimis pe neașteptate. Ploua. Și m-a luat sub umbrela lui. L-ai pus să mă sărute când a început să ningă. Îmi lua de pe față, cu buzele, toți fulgii. Inevitabil ne-ai dus pașii spre biserică. Când ne iubeam ne umpleai casa cu mere și dimineți nedormite. Când ne certam ne înghionteai atât de tare că ajungeam să ne prindem unul de sufletul celuilalt să nu cădem. Luminai tot în jurul nostru. Te rog mai lasă-mă aici un timp. Că dacă mă duci lângă el n-are cine să aprindă candela. Și ție îți place lumina, Doamne.
Roxana Catana Tarhon
5 ani am stat în Bucegi, să caut tunelurile strămoșilor noștri daci. Am verificat peste tot; am răsturnat bolovani; m-am urcat pe Sfinx; am cercetat sub Babe - nimic. Acu' am venit acasă, la nevastă. Și s-a pus asta cu gura pe mine, că l-a văzut ea la tv pe unu' de voia să fie președinte, zicând că tunelurile alea chiar există și că-s pline de bogății. Mai mult, m-a acuzat că, de fapt, n-am căutat deloc, ci doar am fugit de-acasă. Așa că te-ntreb, Mitică: nu știi unde-l găsesc pe candidatul ăsta, să-i cer detalii?
Dana Popescu
Am crescut știind-o în spate, gata să mă prindă dacă era cazul. Profesoară intransigentă, directoarea severă care m-a prins cu anii de domnie scriși pe dosul palmei și m-a trimis să mă spăl, pârându-mă apoi profesorului de istorie. A crescut patru copii, a gătit pentru toată turma de nepoți care umplea curtea vara, fiind în același timp secretară dar și contabilă pentru școala micuță pe care o conducea. O duc la medic acum, când corpul a trădat-o, și se ascunde după mine ca un copil speriat. O vreau înapoi pe mama.
