A fost odată, ca o idee neîntrupată, deasupra unui pat răscolit, în care părinții lui îl concepeau. A fost cel mai blond băiat din fotografiile de familie. Apoi, cel mai mic din clasă, iar la sfârșitul liceului, cel mai înalt. A fost student eminent la Arhitectură și, timp de patruzeci de ani, a construit clădiri pentru birouri. A fost de două ori însurat și tot de atâtea ori tată. A fost odată pensionar, bunic și văduv. Apoi a devenit personaj într-o poveste scrisă de o nepoată care l-a adorat.
Ana Ludușan
Am fost și suntem călători. Rătăcim între România eternă și visul american. Nu ajungem până în America, ne oprim în Spania la cules de căpșuni, în Germania la cultivat sparanghel, ori în Italia la îngrijit bătrâni. Suntem chirurgi de excepție în Franța, în Brazilia. Suntem cercetători, compozitori, artiști, scriitori, oameni de afaceri. Călătorim în toată lumea cu gândul la România eternă, cu dorința de a ne afirma internațional. Suntem călători și ne întrebăm mereu de ce nu am găsit un loc sub soarele din România.
Răzvan Dițescu
A fost odată o casă la marginea unui oraș, pe o stradă unde nimeni nu se oprea. Nici vântul nu bătea acolo, de parcă uitase și el drumul. A fost odată un bărbat care vorbea cu oglinzile și un copil care desena pe pereți. A fost odată o femeie care privea pe fereastră. A fost odată un câine care nu lătra și un ceas care mergea invers. A fost odată o casă ai cărei pereți șopteau numele foștilor locatari. A fost odată o ușă pe care era scris: Dacă intri, nu există cale de întoarcere.
