Da, fetică. În ăla ajung eu, că am păcate puține. Tu direct la smoală. Aia e diferența. O exista și raiul negru? Sigur. Acolo ajung sfinții cu gânduri murdare. Floare, lasă-mă cu filozofia ta progresistă, că de vorbe sunt sătulă. M-am specializat pe știință. De ieri am diplomă de divulgador științific. Îți explic tot ce nu înțelegi, exact la nivelul tău. Și cum te-ai format pentru meseria asta inovatoare? Un curs intensiv de trei zile, master de cinci ore și doctorat de două zile. Puțini sunt capabili. Dar, na, am Q.I de 70.
Ana Maria Dobre-Nir
O chema Lise și mirosea a copilărie. Mi-a vândut o poveste despre salvarea planetei, despre viitor, despre cum doar eu, cu investițiile mele în energie verde, puteam opri topirea ghețarilor. În cameră, lumina se reflecta pe pielea ei. A doua zi, lipsise. Laptopul meu, deschis. Fișiere accesate. Am zâmbit. Lise credea că mă spionează. Dar adevărul e că știam cine era din prima secundă. Și, din păcate, știam că va sfârși singură, într-o toaletă de club, cu ochii larg deschiși spre nimic, ghemuită, rece, inutilă.
Titela Durnea
Nu-mi simțeam piciorul stâng, în rest era confortabil. Prima a venit mama. M-a îmbrățișat. Avea mâinile calde și fața luminoasă. Apoi a apărut bunicul din partea tatălui. Și vărul Liviu. Tare m-am bucurat să-l văd. N-o să uit degrabă duelul purtat cu el, la cinci ani, pentru Măriuca. Mamă, Ana? Puiule, ea o să vină mai târziu. A rămas cu copiii. Îți transmite că te iubește. M-am uitat în jos și-am văzut muntele alb, rostogolit, ce-mi ținea de cald. Cam așa a fost, când am murit prima dată.
