Nu o să mai merg prea curând la Budapesta. Pentru că de când m-am întâlnit cu Andor mi se pare un oraş cam trist şi mi-e teamă că atunci când calci prea apăsat pe asfalt ţâşneşte o dramă de sub talpa ta. Îl ştiam pe Andor din şcoala primară, de pe vremea când lipsea la gramatică pentru că îi curgea sânge din nas. L-am văzut pentru ultima oară într-un restaurant din centru. Dacă nu ar fi plouat şi nu mi-aş fi dorit să intru undeva, oriunde, l-aş fi ignorat. Nu ştiu dacă s-a bucurat că m-a văzut, mi-a spus doar că oraşul ăsta e un iad şi mi-a făcut semn să stau lângă el. N-am putut să tac prea mult. I-am trântit-o:
- Mă enervezi cu faţa ta acră.
- Dacă ai venit să-mi faci morală şi să scoţi ceva de la mine, poţi să pleci. Hai, cere o umbrelă şi du-te. Ia tramvaiul 11 şi du-te naibii. Ai venit să mă întrebi unde am fost şi ce-am făcut? N-o sa-ţi spun. Nuvăspunnimicrechinilor.
- Ştii care e faza? Că dacă nu te-ai mai îmbrăca cu sacoul ăsta obosit de scriitor de provincie şi dacă te-ai tunde, altfel s-ar pune problema. Ţie îţi place să te uiţi în oglindă şi să începi să te hărţuieşti cu Dumnezeu. Să te simţi damnat, să te zbaţi pe fundul prăpastiei şi acolo să-ţi aprinzi o ţigară. Vă ştiu eu pe ăştia. Crezi că dacă eşti scriitor este pardonabil ce faci?
- Lasă-mă. Lasă-mă în pace. Mi-e greaţă de tot circul ăsta.
- Hai Andor că te cunosc mai bine decât ai crede. Te-am urmărit trei zile cum turnai ceai pe lângă cană ca să pari orb. Voiai atenţie. Voiai dragoste, ca noi toţi, dar o cereai abject. Te aruncai în prăpastia aia a ta fără fund şi de acolo urlai după dragoste. Dar cine să mai iubească un cadavru ca tine? Ţi-ai rupt gâtul în cădere. Şi nu-mi spune nimic de maică-ta. Trebuia să o duci la spital, nu să înnebuneşti mai rău ca ea ca să o poţi suporta.
- Lasă-mă. O să merg acasă.
- Uite cum stă treaba. De mult voiam să-ţi zic că eşti un idiot. Şi nu mai rabd să nu-ţi zic. Mai ales că urmează să te sinucizi în scurt timp şi nu aş vrea să ratez ocazia. Ai un deficit de serotonină şi faci atâta caz din asta. Ieşi şi tu în parc să alergi duminică dimineaţa. Ia-ţi o pauză de la damnare.
- Auzi, stai şi vorbeşti de pe marginea gropii mele. Hai mai lasă-mă. Vreau să-mi termin vinul. Şi să mă duc acasă. Am aruncat multe lucruri.
- Nu te las. Ştii când m-ai scos din minţi? Atunci, în ziua în care ai făcut pipi în pat. Şi te-ai trezit cu părintele paroh în vizită. Nu e un prost care să nu ştie cum miroase o saltea cu pipi. Şi voia să stea cu tine de vorbă. L-ai urât doar pentru că putea să te salveze şi vai, ţi se fragiliza damnarea. A coborât să-ţi ia de mâncare şi nu i-ai mai deschis uşa. De ce? Zi-mi, de ce? Singurul motiv este propria ta dorinţă de a te simţi groaznic.
- Nu e treaba ta. Nu e treaba nimănui. Mai bine m-ai lăsa în pace. N-aveam chef. Nici de el, de nimenirechinilor.
- Ştii ce trebuia să facă un om ca tine în situaţia aia? Să pună masa, mă, nebunule. Mai lasă-mă cu stările tale. Murise maică-ta. Aia e. Ştii care era singura ta soluţie? Să pui nişte detergent peste pata de pipi din pat şi să faci supele alea două de ţelină. Să te aşezi la masă cu omul ăla şi să vorbiţi orice. Să-i spui minciuni sau ce vrei tu. Să-i povesteşti de cojile merelor pe care le mânca nebuna de maică-ta şi care se încolăceau în formă de tenie. Dar nu eşti în stare de niciun gest omenesc. Îţi place să simţi că-ţi pierzi controlul, că te scufunzi. Ţi-ai băgat repede în cap că ai omorât-o tu pe maică-ta. Te-ai bucurat că poţi să cobori şi mai adânc în abjecţie. Uită-te la tine ce faţă ai. De idiot. Care trânteşte uşa în faţa binelui. E, şi de data asta binele era într-o plasă cu parizer, ţigări, supe în plic şi o sticlă de vin.
- Ai un foc? Atâta vreau. Voirechinilor sunteţi pe dinafară. Daţi lecţii de morală. Fac ceva pe lecţiile voastre de morală. M-am purtat frumos. I-am dat părintelui nişte ceai de muşeţel. Era vechi. Fusese al mamei. Ceaiul era ceai, ce dacă am dus-o la crematoriu. L-am servit cu ceva. M-am purtat frumos. Nu vreau să mai aud nimic de la voi. Nu ştiu pe nimeni care să fi gătit zilnic pentru o mamă nebună.
- Nu vorbi cu mine la persoana a doua la plural. Nu suntem mai mulţi. Sunt doar eu. Care te întreb ce naiba ai în cap şi dacă nu ploua afară nici nu mă oboseam să stau de vorbă cu tine. De ce minţi tot timpul? Minţi şi când te opreşte o curvă pe stradă, îi înşiri baliverne şi îi spui că tu câştigi nu ştiu câte mii pe lună. Ai minţit-o pe maică-ta de nici tu nu poţi să-ţi mai revii. Te-ai băgat în minciună ca într-un lac fără fund. Nu ai dreptul să învinuieşti pe nimeni. Şi lasă-l pe Dumnezeu în pace că a fost cât de cât civilizat cu tine. Se poate şi mai rău. Tu ai fost un măgar. Ai stors tot ce ai găsit mai rău. Zi-mi, ce te costa dacă făceai două supe şi le puneai pe masă? Şi stăteai şi tu de vorbă cu omul ăla care venise la tine în casă. Nu te costa nimic, îţi zic eu. Dar nu eşti în stare. Dacă în locul lui venea Eszter ce făceai? O aruncai pe geam sau îi cădeai în genunchi? Ia să văd, ai un răspuns?
- Am un gust de peşte crud în gură. Mai vreau nişte vin.
- Ştii ce nu-mi place mie la tine? Că tu nu te-ai amuza niciodată de cuvântul "ursuc". Că în spitalul de nebuni în care vrei să trăieşti tu nu sunt nici urşi şi nici bursuci şi nu te-ar distra niciodată o împerechere imaginară între ei. Pe oricine ar amuza ideea asta. Uite, şi un chelner ar râde. Că eşti un scriitor arogant care a luat un premiu de stat şi îşi lărgeşte traumele cu cuţitul de frică să nu se termine durerea. Că nu-ţi pasă de nimeni şi de nimic în afară de cu câte inele ai dus-o pe maică-ta la crematoriu.
- Taci, lasă-mă. Bastardule, treci în camera ta! Lăsaţi-mărechinilorînpace, de ce mă-nnebuneşti?
- Aşa. Că mi se pare că ai ochi frumoşi. Şi-mi place numele tău. N-am mai întâlnit pe nimeni cu numele Andor. Păcat că nu ştii să pui masa.
Brrr, şi fără să ţin cont de ploaie am plecat spre tramvai. Numai să nu-l mai văd pe Andor. Îi sticleau ochii de la vin. M-am gândit timp de trei staţii dacă poţi fi un om bun, dar atât de nefericit încât să refuzi supa de ţelină într-o zi grea. Habar n-am. Băltoacele de pe jos tăceau.
În următorul episod:
450243262067527.04684563783-8302803507406072-840752220398736033082730740462733424503306858.