uşa s-a închis iar eu am rămas în salonul a unei tinere elegante îmbrăcate în haine de epocă.
- Vrei să devii curtezană?
- Aş putea?
- Câţi ani ai?
- În anii tăi sunt nenăscută încă, în anii mei sunt de mult majoră.
- Răspunzi cu întrebări sau fără să răspunzi de fapt. E bine, ăsta e unul dintre jocuri. Ce vrei să ştii?
- Ce vrei să-mi spui?
a venit către mine şi a început să mă măsoare de sus până jos. o vedeam cum trece cu privirea peste fiecare detaliu al trupului meu - piele, forme, ţinuta corpului - şi pe parcurs ce se apropia simţeam că mă adulmecă.
- A ce miroşi?
- Nu mai ştiu, probabil a Hermes sau L'Instant Magic. Sunt cele mai recente descoperiri ale mele şi le folosesc în funcţie de dispoziţie.
- Aşa se numeşte în lumea ta parfumul?!
a început să se învârtă uşor în jurul meu, şoptind: "mosc"... enervându-mă că se apropia prea mult de mine: "Santal"... în spaţiul meu privat: "Migdale". apoi s-a aşezat drept în faţa mea şi-a spus cu o voce clară, apăsând pe "nu": "Şi unele arome pe care nu le ştiu."
- Intri în spaţiul meu privat, îţi recunoşti limitele, dar îţi expui şi cunoştinţele. Începi să preiei controlul?
- Meseria mea este despre control. Despre cum să deţii puterea ca să-ţi atingi scopul.
- Asta e valabil în orice meserie.
- Dar scopul în alte meserii nu e orgasmul.
- Corect.
- Eu preiau controlul ca să mă transform singură intr-un obiect al dorinţei altcuiva. Seduc.
nu era deloc ostentativă în vorbe sau gesturi. era relaxată şi părea ca o profesoară amabilă care îţi explică rezolvarea problemei la matematică. mă gândeam că i se spusese că trebuie să mă înveţe lucruri.
- De ce te interesează meseria asta?
- Pentru că am părerea mea despre seducţie. Dar vreau să o aud pe a ta, mai întâi. Eşti cea mai faimoasă curtezană veneţiană; în lumea mea s-au făcut filme despre tine. Morala lumii mele te-ar pune la colţ, dar pentru că eşti educată, rafinată şi li s-a explicat oamenilor ce influenţă pozitivă ai avut asupra ţării tale, te-au plăcut. I-ai sedus.
- Morala? Crezi că lumea mea e diferită de lumea ta? Eu sunt o cortigiana onesta, dar sunt femei care sunt cotigiana di lume. Pe ele le întâlneşti la podul Rialdo, pe mine lângă duce. Ele sunt rele, eu sunt bună.
- Ai să schimbi asta, ai să vezi.
- Să schimb? Cu poezia mea sau cu puterea pe care o am pe lângă regi?
i-aş fi spus că va face una din primele fundaţii de caritate din lume şi că, în baza ei, vor fi hrănite curtezanele bătrâne şi copiii lor, dar n-aveam voie să-i dezvălui viitorul.
- Să schimbi cu puterea ta de seducţie. Explică-mi te rog cum seduci.
- Crezi că e o reţetă? Seducţia e în mintea celui sedus, cu mintea celui care seduce. Desire begins in the mind. E la fel cum e cu fericirea. Deşi ţi-e prezentată ca o destinaţie, e un drum. Un drum pe care-l facem uneori temători, fără să încercăm să trecem de propriile bariere, iar alteori temându-ne că nu ne-am străduit destul în încercările noastre. Preiei controlul ca să-l pierzi. Îl pierzi ca să-l preiei din nou. Aşa e şi cu seducţia, cei care au curaj să se întreacă cu simţurile celorlalţi, câştigă.
- Eşti fericită?
- Mă arunc în fiecare zi cu capul înainte jucându-mă cu simţurile mele şi ale altora, uneori ajung pe un teritoriu sigur, alteori sunt pe marginea prăpastiei; îmi bate inima tare şi mă gândesc: am curaj să merg mai departe?
se înfierbântase un pic, deşi vocea îi era din ce în ce mai tristă.
- Dar spune-mi care e părerea ta? Ai spus că ai deja o opinie pe care vrei să o confrunţi cu a mea.
am respirat adânc, aproape că am oftat, şi m-am aruncat cu capul înainte.
- Cred că seducţia funcţionează bine când nu există iubire. Sau când iubirea a dispărut.
a ridicat din sprâncenele frumos arcuite, a aplecat uşor capul şi m-a invitat, fără să rostească un cuvânt, să continuu.
- În jocul seducţiei există cineva care seduce şi cineva care se lasă sedus. Cel care e sedus poate să fie mai mult sau mai puţin conştient de reacţiile sale, dar cel care seduce ştie pas cu pas ce face. E vânătorul care îşi pândeşte vânatul. Îi urmează paşii doar că, în loc să tragă, îi întinde covorul roşu al atenţiilor. Dar cum are atât de multă logică şi raţiune în gesturile sale, vânătorul nu mai iubeşte. Pentru că pentru iubire, aia 100%, e nevoie doar de simţuri, nu şi de logică.
- Uită-te la întâlnirea noastră. Am preluat controlul ca să-l pierd. L-am pierdut ca să-l câştig din nou. Nu ne iubim. Dar prin ceea ce facem aici, încercăm să ne seducem una pe cealaltă. Seducţia e despre a te simţi bine în jocul ăsta. Dacă eşti doar vânătorul, ai pierdut. Dacă ai curajul să ajungi şi vânat, ai mai multe şanse de câştig. Dar partea frumoasă e că nu ştii niciodată ce o să se întâmple. Nu ştii dacă acolo e marginea prăpastiei sau drumul continuă. Şi te gândeşti care va fi rezultatul. Iar în mintea ta, dorinţa creşte.
- Dorinţa? N-am nicio dorinţă legată de tine.
- Doreşti să-mi demonstrezi că ceea ce gândeşti tu e corect. Şi în mintea ta ţi-ai evaluat terenul; ai calculat unde e prăpastia şi te întrebi: să sar mai departe? E la fel şi când iubeşti. Te întrebi mereu: să sar mai departe? Când nu mai există iubire, seducţia e un joc la rece. E o meserie. Meseria mea. Când există iubire, seducţia vine din instinct. Din simţire. Şi doar ca să-i fie mai bine celui pe care-l iubeşti.
când spunea asta uşa s-a deschis şi una dintre fetele din casă i-a şoptit că vine regele. ştiam că are o relaţie cu Henri al III-lea şi-aş fi întrebat-o câteva lucruri ca între fete. dar s-a scuzat graţios şi mi-a spus că datoria o cheamă, trebuie să renunţe la orice când e solicitată...
În următorul episod:
Uneori îmi doresc să mi se scrie numele "Alexander" şi, deseori, să fiu lăsat în pace.
Jocul acestei rubrici e aşa:
dacă ghiciţi (pînă joi, ora 12.00) cine e personajul episodului viitor, scrieţi numele acestuia şi o întrebare pentru el într-un comentariu (dacă aţi ghicit, nu voi da drumul comentariului decît în momentul postării următorului episod)
cea mai interesantă întrebare va fi inclusă în dialogul cu personajul respectiv
dacă vreţi să continuaţi dialogul cu personajul oricărui episod, comentariile vă stau la dispoziţie.