Ca să nu întârzii la teatru, aleg să o iau pe scurtătură. La o tarabă, îl văd pe fostul meu iubit cumpărând roșii. Ca să-l mai pot studia un pic, îi spun vânzătoarei de la o tarabă vecină să-mi pună într-o pungă un kil de cartofi, unul de morcovi, pătrunjel, păstârnac, fasole. Plătesc legumele apoi mă duc spre el, să îl salut. Doar șapca era ca a lui. Bărbatul era altul. Coafată, machiată, pe tocuri și cu pungile încărcate, nu mai am chef de niciun teatru. Acum stau cu morcovii în pungă și nu știu ce ciorbă să fac.
Nicolae Popescu
Forumul e plin de togi albe. Cicero i se plânge lui Brutus: nu mai ai loc de plebei, a umplut Cezar Senatul cu ei. Păi da, că aprobă tot ce zice nebunul. Acum vrea să cucerească Parthia, o să ducă Imperiul de râpă. Mai rău e că pe noi, patricienii, ne-a umilit, ne-a dat la o parte. Vrea să se proclame dictator pe viață. E prea mult, trebuie să facem ceva. Tu ești prietenul lui, Brutus, îl poți înfrunta, îl poți privi în față. Nu, mă intimidează cu ochii ăia ca un pumnal. Mai bine aștept să se întoarcă cu spatele.
Cecilia Fofiu
Tușa Nuți este singura din neam fără odrasle, iar eu favorita ei. Visând la moștenire sun des, cu drag, pentru a-i rezolva nevoile. Azi mă autoinvit la dânsa, îngrijorată că de ceva timp îmi refuză amabilă serviciile. Mă primește suspect de zglobie, face cafea și mă anunță că m-a scutit de grija ei grație lui Rashid, care i-a adus la comandă pizza, și pe care l-a convins să-i fie angajat personal. Și deschide ușa dormitorului în care, din vârful patului, mă întâmpină un zâmbet strălucitor de alb și un Hi lungit.
