Nu discutăm. Nu mă tocmesc ca la târg. Ăsta-i prețul, nu negociem. Ce e în plus, plătiți. Ochi albaștri zece mii, blond, cinci mii, sub trei ani, douăzeci. Fără acte, încă cincizeci. Și, credeți-mă, marfă bună ca la noi, sănătoasă și ușor de procurat nu o să găsiți nicăieri. V-ați hotărât, pe cine alegeți? Pe cea din antecameră? Aia e a mea, dar dacă triplați suma, de ce nu? Când am căutat-o, mama n-a vrut să mă vadă. Doream să știe că sunt bine. I-am spus că o plătesc. A acceptat. Fusese directoarea orfelinatului.
Gabriel Rusu
Fată, am rupt logodna cu Doru. Doamne, sunt absolut șocată, e prea mult dacă îți cer să-mi dezvălui sursa traumei tale? Am fost acasă la ai lui, m-a prezentat familiei, le-am dat vestea, toate bune și frumoase până a doua zi. Ne-am dus la țărani să cumpărăm carne bio pentru un grătar, iar acolo un bătrânel m-a poftit să gust brânză de momârlan. Am întrebat timidă ce fel de animal este momârlanul, iar boul de Doru a început să râdă ca un prost crescut. Cum să merit eu, miss Sectorul 2, un asemenea tratament?
Ionuț Morariu
Prima oară am întins mâna de foame. Mai tare ca fierul, golul din stomac a sugrumat gâtul mândriei. Vorba înviatului. Cu foamea pe ego călcând. De atunci sunt cerșetor. Mă instalez în piață și deschid palma. Nu scot un cuvânt. Doar privesc în gol. Și pentru că oamenii prețuiesc tăcerea mea de aur, plătesc pentru ea doi, trei bănuți de aramă. Mai spală-te și tu, strâmbă din nas câte o cucoană. Ce să-i spun? Că așa miroase sufletul când dă în pârg? Sărman fruct necopt. Sunt tot o boltă ce-așteaptă marele cules.
