Și-o amintește pe mama, o zână bună cu ochii triști. Tristețe care-n cele din urmă a ucis-o. Pe-atunci avea doar patru ani. Apoi un bărbat laș, tatăl, i-a încărcat în căruță, pe toți frățiorii, ca pe cartofi. De vânzare. Ea a coborât prima. Schimbul suflet-dolari s-a făcut pe-un câmp arid. E primul loc în care se oprește an de an, când se întoarce din America, plină de speranța vie că-și va întâlni și frații. Între timp câmpul s-a transformat într-un covor roșu. De maci. Și-i dăruiește pe toți zânei ei. I miss you.
Ana Maria Dobre-Nir
În piața ce apărea doar la miezul nopții, o femeie cu părul roșu și-a vândut sufletul Jupuitorilor de duhuri. Ce cauți aici, au murmurat. Ea a tresărit, dar inima îi era hotărâtă. Pentru iubirea lui. Cel mai bătrân i-a întins o monedă de întuneric. Îl vei avea, dar nu te va cunoaște niciodată cu adevărat. Dimineața, el o privea cu adorare, dar ochii îi alunecau prin ea, ca printr-o amăgire. O chema pe nume, dar ea nu mai știa cine era. Era iubită, dar nu mai era ea. Era o umbră pe care nimeni nu și-o putea aminti.
Camil Popescu
Singura plăcere după 40 de ani de căsnicie e să-mi iau un cremșnit de la chioșcul de prăjituri din piață, unde mă trimite nevastă-mea cu lista pentru ciorbă, iar după ce cumpăr morcovii și ardeii și ștevia și broccoli, neapărat broccoli, să nu uiți de broccoli, am băgat la broccoli în mine că mă confundă câinii cu un pom, așa, cu părul verde și creț, îmi înfig gingiile în cremșnitul ăla, iar cu cealaltă mână răspund la telefon: ai luat broccoli? o aud și mormăi o înjurătură în timp ce un maidanez ridică piciorul.
