Pentru fiecare zi în care nu ai văzut soarele, copleșită fiind de muncă, primești un ban. Pentru zilele în care nu te-ai jucat și nu ți-ai îmbrățișat copilul, ci doar l-ai întrebat dacă și-a făcut temele, primești doi. Câte doi pentru zilele în care ai ales să stai acasă, refuzând invitațiile prietenilor și trei pentru fiecare seară în care ai plecat singură la culcare, pentru că erai prea obosită. Dacă, în sfârșit, sunt bogată, de ce mă simt înșelată, întrebă stins bătrâna. Îți dau dublu, îmi dai zilele înapoi?
Iulia Stavre
A doua lui casă, locul cu care avea o relație specială. Culorile proaspete îl conectau cu natura, mirosurile îl provocau, gusturile îi dădeau idei. Din poveștile și glumele lor își trăgea seva. Găsea inspirația. Combinațiile spectaculoase din farfuriile restaurantului i-au adus o stea. O delicatesă este mâncarea de gutui, îi spusese o precupeață. Vrei. I-a întins o bucată de fruct. Aromele galbene ale toamnei l-au învăluit pentru totdeauna. Salvatorii nu știu de manevre germane, resuscitarea s-a făcut în zadar.
Alexandru Valentin Năstase
Mirosea a moarte și duhnea a hoituri înfiorător. Părea că toată spurcăciunea pământului colcăia într-un singur loc. Erau acolo sfârșituri, jeg, spuză și mizerie cât pentru o lume întreagă. Șobolanii și gândacii proliferau privind mirați la oamenii fără suflet, care umblau bezmetici printre ei. Se luptau cu toții pentru resturi, pentru blestemul supraviețuirii. După ce trecea mașina de gunoi, în spatele pieței nu mai rămâneau decât nefericire, corpuri goale, foamete și destine frânte.
