Dragă Sven, îți scriu poticnindu-mă în cizmele astea butucănoase de zăpadă. Am obosit. Și nu e iarna asta nesfârșită de la fereastră cât e iarna din mine. Aseară, în timp ce adăpam renul cel mijlociu, mi s-a părut că aud o turturică. Probabil e lobul meu temporal stâng. Mi-e frig de mor, dar în inima mea încolțesc rămurele cu flori roz care se scutură la bătaia unui vânticel cald. Sunt la Polul frigului dar nu o să mă satur niciodată de primăvară. Când voi fi doar scrum, împrăștie-mă peste văi cu toporași.
David Brescan
Cum le faci, mamaie? Un ac de siguranță și trei flori nemuritoare, legate în fundă cu șnur răsucit. Răsucit de matale? De moșu', că eu nu mai văd. Și-i trei lei bucata? Atât e. Câte să-ți dea mamaia? Dă-mi-le pe toate. Nu așa, păi ce faci cu toate? Dacă le vinzi mai departe e cinci lei. E bine și așa, mamaie. Îi întind toți banii din portofel. Mai trebuie zece lei, zic, merg până la bancomat. Bătrâna numără banii. Eu mă întorc și plec. Vino înapoi, strigă după mine. Mi-ai dat prea mult. Vino și ia mărțișoarele.
Anca Chimoiu
Mărțișoare aveeem, ia de-aci două la leeeu. După fiecare rundă de strigături își dregea vocea și zornăia tava cu lucrușoare colorate, de parcă și aceste gesturi făceau parte din arsenalul vânzătorului ambulant. Mărțișoare aveeem, ia de-aci două la leeeu. Te-ai țăcănit de tot, Vasile? Două la leu erau acu' douăj de ani, i-a strigat Ion de la taraba cu verdeață. Pătrunjel aveeeem, morcovel aveeem. Pe Vasile îl atingea fix în dos, pentru el era 1 martie anul curent și atât. Două la leu le dădea și cu asta basta.
