Șocul o năuci. Căzu ca o cîrpă. Îl așteptase cu atîta încîntare, cu mii de speranțe. Amarul îi inundă ochii. Lacrimile creau o pată închisă pe covor, ca urma unei crime. În poza din ziar, el era alături de sora ei, amîndoi morți într-un accident pe autostradă în mare viteză, pe cînd făceau jocuri perverse. Oroarea și deznădejdea îi încingeau capul într-un vîrtej al umilinței și irosirii. Într-un tîrziu, istovită, din negură se ivi o lumină. Își atinse ușor pîntecul în care mijea un pui de viață.
Cecilia Fofiu
Își zvârle pantoful scuturând nervoasă din picior, și dezechilibrată, mai să-și rezolve un cucui de tocul ușii. Asta mai lipsea, să umblu cu corn în frunte. Prostu' dracului, șuieră zărind vânătaia de pe gât de la recenta motroșeală cu Puiu. După ce că ea, superba biroului, i-a acceptat invitația, mai și sărută ca o pompă de desfundat. Grăsunul naibii, gândește ceva mai potolită totuși. Oi fi eu prea pretențioasă, se întrebă brusc. Cum pot fi așa tută? Ce contează câte cinșpe minute, când pot fi nevastă de bancher?
Ana Ludușan
Tăcerea ta mă omoară. M-ai înălțat în cupola cerului și m-ai lăsat să cad cu greutatea unui pietroi. Sunt nisipul pe care îl spulberă vântul, mă dor măruntaiele de dorul tău, vino să mă aduni, să-mi pui sufletul la loc, să mă dansezi și să râzi cu mine, vino să facem un copil, cel mai frumos din lume, vino să scriem o carte, să pictăm un tablou, să hoinărim prin orașele lumii, să ne scăldăm în oceane, vino iubitule să-mi pui sufletul la loc, vino, altfel o să uit de mine și o să mă așez, fecioară, în mormânt.
