Mamaie, ție nu ți-e frică de moarte? De ce mi-ar fi frică? Am iubit viața. Dimineața roua îmi uda picioarele când mă duceam la animale, soarele îmi ardea brațele în timp ce seceram spicele, mirosul pâinii scoase din cuptor îmi umplea nările. Totul îmi place pe pământul ăsta. Nu cred că există cineva care să nu își mai dorească să se uite încă o zi la cer, să urmărească cum se aleargă norii. Dar știu că atunci când îmi va veni timpul, tatai-tu o să mă întâmpine. Acum hai să mănânci niște gogoși cu lapte.
Dana Popescu
Împiedicându-se în nădragii prea lungi, boțul de om sudui cu obidă cocoșul de ale cărui ciupituri crezuse pentru o clipă că a scăpat. De te-ai duce învârtindu-te unde-au plecat mama și tata, că de tine dor nu mi-o fi, bombăni printre lacrimi mogâldeața, luptându-se cu zăvorul de la ograda orătăniilor. Azi nu mănânci ou, Codiță, om avea mai mult noroc, poate, mâine. Cu cățelușul tremurând în brațele mici, se întoarse în casa din care buna lui, singura care-l iubise, plecase în zori să se odihnească pe aripi de înger.
Alina Ilie
În pașii slăbiți stătea echilibrul bătrânului. Urcă icnit și ultimele trepte, lemnul trosni ca-n flăcări în urma lui, dar nu cedă, purtându-l până-n inima podului. În oftat de respirație tăiată ca-n suspin, se prăvăli pe spate. Nu părea că va mai deschide ochii, când încruntarea lui născu înc-o sclipire. Din rădăcina scării, un băiet îl strigă. Bunicule, or să mă certe, nu vor să te las singur. Bătrânul zâmbi cu împlinirea omului care-și face vrerea, privirea rămânându-i fixă în acoperișul peticit cu fâșii de cer.
