Ce frumos e. De la prima întâlnire am fost fascinată de ochii negri ca o noapte fără lună și de zâmbetul plin de viață. Împreună am colindat munții, ne-am zbenguit goi în lacuri glaciare și ne-am îmbrățișat în nopțile reci petrecute-n cort. Aș vrea ca timpul să se oprească în loc, să pot fi cu el pe vecie și să retrăim minunatele clipe doar privindu-ne în tăcere. Dar asta nu se poate. Astup groapa în care l-am așezat și plec printre copaci. În luminiș primesc o notificare: Marius ți-a trimis un mesaj pe Tinder.
Pompilian Tofilescu
De plâns, l-a plâns, că-l iubise. L-a și blestemat, că doar îl rugase să nu plece. Nu de bani avea nevoie, ci de trup de om s-o-ncălzească. A primit într-o cutie ce mai rămăsese din el în urma accidentului. Îi făcu înmormântare scumpă și pomană cu fală. Și-acum străinul ăsta care venise după ce plecaseră toți se uita la ea fără să zică nimic. Ce vrei, se răsti la el, mâncare și băutură nu mai e, veniși prea târziu. Da' de iubit mai e ceva? Carnea tare de văduvă tânără i se înfioră sub hainele de doliu. Întotdeauna.
Victoria Gîrlan Grigore
Ana a căzut pe trecerea de pietoni. Mașinile au trecut pe lângă ea, oamenii au privit în altă parte. Doar o bătrână în palton uzat s-a aplecat lângă ea. Te doare rău? Ana a încuviințat, iar femeia i-a strâns mâna. Și pe mine mă dor toate, dar încă merg. A chemat ambulanța, apoi a plecat fără un cuvânt. I-au pus mâna în ghips. Șocul, durerea i-au amorțit memoria și n-a mulțumit. Ana nu i-a aflat numele, dar a înțeles: în lume, chiar și când ești la pământ, întotdeauna mai e cineva care poate iubi fără să ceară nimic.
