Așezase într-un pumn toate feliile de banană de pe farfurie și le storcise până-i ieșiseră printre degete. Și-a deschis palma și a privit-o, era plină de banană lipicioasă. Și-a scuturat mâna până când banana a sărit pe perete. A căutat în jur cu ochii mari, a găsit perdeaua. A prins-o și și-a șters palma de banană, apoi peretele. Cu mâinile curate, a luat cu degețelul unt de arahide din linguriță și a desenat o inimioară pe perete, lângă urme de banană. Uite mami, mi-a spus zâmbind larg, mălțișol. Pentlu tine.
Octavia Buhociu
Nu bea decât apă, ceai de mentă, de pojarniță, rar lapte, cafea și mai rar, nu mai fumează de mult, nu iese cu prietenii în baruri sau la discotecă, deși-i place muzica, mănâncă doar de trei ori pe zi, mai mult de post, citește ziare, reviste, cărți de la bibliotecă, muncește zilnic în atelierul de mecanică auto, își spală singur șosetele, face duș chiar puțin mai rece, duminica merge la biserică. Și când ni-l prezinți și nouă? suntem tare curioși. Nu vă grăbiți, mai durează, până ce iese de la răcoare.
Răzvan Dițescu
Ținea strâns revolverul, cu privirea pierdută în fotografia din care ea-i zâmbea. Își amintea cum mirosea a lavandă, de cum râdea, cum dansa desculță prin bucătărie, cum își sprijinea capul pe pieptul lui și-i șoptea: Orice s-ar întâmpla, promite-mi că vei fi fericit. Dar cum să fie fericit, acum când patul era rece, când vocea ei rămăsese doar un ecou? Camera părea prea mare, prea goală, ca și sufletul lui. Apăsă încet pe trăgaci, dar fu oprit de un scâncet firav strecurat prin ușa întredeschisă.
