Am studiat găinile din curte. N-au nicio grijă. Se plimbă libere, mai ciugulesc trei fire de iarbă; beau tacticos apă și se scaldă în praf. E cea mai mișto viață: nu spălat de rufe; nu făcut mâncare; nu serviciu. Mi-aș dori să fiu găină. De mâine mă voi comporta exact așa: mă voi uita senină la cei din jur, voi asculta cuvintele lor, dar nu voi acționa în niciun fel. Și dacă șefilor le da prin cap să mă concedieze? Mai bine adopt atitudinea pisicii mele - asta nu face nimic, dar toarce frumos și e drăguță cu toți.
Sanda Vaideș
Mîța se uită la calendar și citi că începe dezlegarea la pește. Făcu o cruce în fața icoanei Sf. Modest și mulțumi pentru scutirea de la rînduiala Avatonului pe Muntele Athos, de unde aducea mir și tămîie și le vindea pe sub labă. Luă coșul cu momeli și porni spre cherhanaua locuită de haimanalele din zonă, unde găseai la negru toate cele: jointuri, icre negre și lapți. Avu noroc de un calcan și opt guvizi, pe o pungă de momeli din carne de șocîte. O zi bună, mieună ea trăgîndu-și cu ochiul într-un ciob de oglindă.
Arthur Ianoși
Alecule, p'asta nu ți-am zis-o. Costelușule, poa' să mai aștepte puțin? Mă trece grav. Stai jos, că-mi pierd ideea, egoistule. Mă suisem pe burlan la Mila în cameră, stăteam pe marginea patului și i-am zis. Dă-ți-i jos. Autoritar. S-a fâstâcit puțin, nu, Costi, mama mi-a zis să-i port întotdeauna. Milo, suntem singuri, nu ne vede nimeni. Bine, dar dacă-i dau jos nici eu nu mai văd nimic. Jucam care clipește primul, nu puteam s-o las cu ochelari, mi se părea că trișează. În tot timpul ăsta, pisica n-a clipit deloc.
