În fiecare dimineață îmi mănânc bucățile de șuncă tăiate fâșii pe care le găsesc împrăștiate pe pervazul geamului de la parter. Aici locuiește o bătrânică singură care, atunci când mă vede, deschide geamul și începe să mă mângâie lung și apăsat. Bătrânica s-a atașat de mine, eu de mângâierile ei. Azi am aflat cine îmi aruncă feliile de șuncă pe pervaz, vecinul de deasupra băbuței. Un bătrân singur care iese zilnic să cumpere șuncă. Eu continui să mănânc, femeia mă mângâie apăsat, vecinul vrea să mă vadă și mâine.
Florentina Ghițescu
Mă jucam cu frații mei într-o cutie. Apoi a venit o creatură ciudată care mergea în două lăbuțe și m-a luat de-acolo și m-a băgat în sân. Mi-era frică la început, dar apoi m-am liniștit că i-am auzit inima care bătea tare. Am ajuns într-un loc și cum mi-a dat drumul m-am ascuns în spatele unui perete. Spre dimineață am ieșit și am așteptat. Apoi a venit omul meu pe care îl vom numi Iulia și viața mea ca pisica de casă a început. Au trecut 15 ani de atunci în lumea oamenilor. Ne-am schimbat și eu și Iulia.
Manuela Meleandră
O vede cum se ridică din pat, somnoroasă și deja știe. Ziua începe prost. Nu îi dă de mâncare imediat, se duce întâi la baie. Greșeală. O urmărește, se așază strategic în drum. Aproape că o-mpiedică. Mai târziu, o vede cum mănâncă. Singură. Fără să împartă. Dezamăgitor. Se urcă pe masă, o privește fix. Nimic. Atunci, tactică nouă. Răstoarnă paharul. Se ridică brusc, exasperată. În sfârșit, atenție. Omul e greu de dresat, dar merită efortul. Cu timpul, învață. Încă trei luni și-o face să îi cumpere ton proaspăt.
