Când cerul a prins a se-nvolbura și vântul s-a întețit și nisipul s-a ridicat mai sus decât Tabor, iar negura a acoperit tot kibbutzul, au știut că-i sfârșitul. Dar n-au avut decât a aștepta. Când negura s-a risipit, Osip s-a trezit șezând pe nisip. Apoi au apărut Simon și Iosif și David și ceilalți, toți cu bărbile lungi și toiagul alături. Dar unde sunt casele și străzile și copacii, a întrebat Iona. Om face altele, a mormăit străinul nins pășind înspre locul unde cerul se amesteca cu nisipul.
Adina Drag
Când a încasat glonțul, Illya abia a băgat de seamă. Sub el, pământul s-a clătinat ca un bătrân ostenit. O moliciune stranie i-a amintit de Oleg, zis și Lupul, care-și aprindea țigara cu mâini ce nu tremurau niciodată. Când a căzut primul obuz, Lupul a întors capul spre Illya, care, pentru prima oară, a văzut în ochii lui ceva ce semăna a spaimă. Moartea n-a ținut cont că Lupul nu trăgea niciodată primul. Nici că Illya se retrăgea mereu ultimul. Pașii camarazilor răsună și acum, undeva, departe.
Gabi Lupu
Eram umăr la umăr cu colegul de pe locul 2. Îi simțeam suflarea în ceafă. Cu greu am mai găsit energie să îl depășesc pe ultima sută. Toți eram importanți, dar primul era unicul. După el nu mai conta nimeni. Să ajungi acolo, luptând cu cei mai buni dintre cei mai buni era fericirea supremă. Eram extaziat. Am închis ochii și mi-am văzut premiul cel mare. Doamne, ce fericire. Ce mândru eram de mine și de lupta mea. Mai aveam de așteptat nouă luni până să îmi văd premiul, dar acum eram unde trebuie.
