Batalion Ficțiuni Reale, bunăăăă ziua. Să trăiți, domn comandant. Servim Ficțiunea. Superiorul scoase creionul chimic și marcă prezenții cu o cruce. Raneti unde-i? În tranșee cu morții lui, domn colonel. Ei, care? Ăia din texte. Rotariu? La popotă cu dicționaru, învață 10 neologisme pe zi. Tu de unde vii, mă? pari arian, râse ofițerul. Să trăiți, de la Creative Writing. American, deci. Batalion, drepți. Ascultă comanda la mine. Voi sunteți mă, prima linie a literaturii. Cu Nobelu înaintee, marș.
Paul Dârvariu
suntem cei mai expuși, primii atacați. N-am ascultat-o pe nevastă-mea: nu te băga, Grigore, ce-ți trebuie balamuc? A avut dreptate: pensia - pensie, Cocoșatu - Cocoșatu, berea-i bere. N-am ascultat-o și mi-am băgat candidatura. Din primul minut au început bârfele: că-s omul sistemului, că primesc pensie specială, că nu-s drept credincios, ci sectant new age, că o înșel pe Cocuța și fac trafic de carne vie și de copii în Danemarca. Dracu' m-a pus să mă vreau președinte de bloc? Mâine îmi dau demisia.
Răzvan Dițescu
Suntem carnea de tun. Carnea care merge prima. Ne proptim bocancii în noroiul amestecat cu sânge și mormăim rugăciuni pe care nimeni nu le ascultă. Nu suntem eroi. Suntem statistici. Corpurile noastre amortizează gloanțe și fac ca ofițerii să fie decorați. Întotdeauna vor veni alții din spate, gata să ne ia locul. Un pas greșit, o schijă-n piept, și gata - mamele ne vor mângâia numele pe cruci. Generalul ne spune că suntem esențiali. Se înșală. Suntem doar combustibil. Iar războiul arde neîncetat.
