Nu vrei să stai în prima bancă, asta mă întreba dirigul în clasa a noua. Era profesor de geografie și avea porecla Fasconal pentru că spunea: te doare capul, ia un fasconal. Viața în prima bancă era altfel decât cea din ultima. Acum eram atentă și nu mai trebuia să îmi fac temele acasă pentru că aveam timp în oră. Am terminat prima din clasă în toți anii liceului și am ajuns doctor, dar mă trezesc din când în când întrebându-mă cum ar fi fost viața mea văzută din ultima bancă?
Horațiu Dudău
suntem idioții care nu vor îmbătrâni. Mergem spre moarte fără să comentăm, agitând cârpe colorate frumos, în numele unei bucăți de pământ pe care ar fi trebuit s-o stăpânim cu toții și în care ar fi fost frumos să ne înmulțim în tihnă. Încă suntem obligați să credem că niște granițe ne diferențiază și ne dau dreptul să ne ucidem unii pe alții. Anonimi, ne săpăm singuri groapa sub pământul pentru care vom muri. Cei care vor rămâne în viață, se pregătesc să ne uite, mințind legendar că n-am murit degeaba.
Ina Moldoveanu
În fața noastră un bărbat a căzut inconștient. Noi cei care treceam pe lângă el, întorceam capul în partea opusă. Sigur este beat, sau drogat, sau pur și simplu vrea să atragă atenția, sau este nebun, sau e un cerșetor nemâncat. Neimportant. Cum nimeni nu se oprește, nici eu nu o fac. De pe partea cealaltă, un puști cu ghiozdanul în spate, un ochelarist micuț, aleargă spre omul căzut. Încearcă să strige la oamenii de pe margine, să intervină, dar toată lumea e grăbită. Încearcă să-l resusciteze. Se pare că omul a mișcat.
