Primul tău impuls e să te bucuri. Nu o face. Ce rost mai are? Ei știu unde ești. Te-au urmărit din momentul în care ai pus mâna pe această pagină, din momentul în care ochii tăi au trecut peste primul cuvânt. Poate ai gândit ce nu trebuia. Sau poate doar ai respirat greșit. Oricum ar fi, nu te opri din citit. Aerul din jur s-a schimbat, ai simțit? Ceasul ticăie, iar pașii lor sunt deja pe coridor. Ușa nu te va proteja. Nimic nu o va face. Ai fost ales - dar nu pentru glorie, nu pentru salvare, ci pentru dispariție.
Horațiu Dudău
să înțelegi că apusul de azi o să-l vezi cu alți ochi. O să-ți ștergi ziua cu tot felul de cârpe înmuiate în spaime pe care le citeai prin reviste de specialitate, tipărite întotdeauna pentru alții. O să stai drept, în picioare, în fața ușii de sticlă, privind verdele grădinii și nu o știi dacă iarba de afară mai are chef să-ți suporte pașii. O să ieși și o să crezi că florile sunt nebune, că au înflorit prea frumos în anul ăsta împăturit și pus la naftalină pentru ca să își aducă alții aminte de tine.
Carmen Tot
Oriunde am fi fost și orice am fi făcut, la ceasul acela al după-amiezii când începea lumina să cadă blând peste sat și ticăitul interior ne spunea că a venit clipa, o luam la goană spre poartă, înghiontindu-ne, eu și soră-mea, smuceam clanța și strigam, înainte de a-l vedea pe tata venind: ce ne-ai adus? El ridica în aer un teanc de cărți legat cu sfoară, arătându-ni-l, iar noi începeam a ne împărți cărțile, înainte să știm titlurile sau să le atingem: cinci sunt ale mele, strigam. Restul ale mele, striga soră-mea.
