Ești singurul rămas viu după călătoria aceasta. Ai crescut acolo unde te-ai născut, ai văzut cum s-au schimbat locul și ritmul, odată cu tine. Câte o parte a ta a dispărut cu toți cei care te-au știut și au plecat. Ai pierdut bucăți din tine de câte ori te-ai mutat dintr-un loc în altul și dintr-o relație în alta. Ți-ai completat golurile cum ai putut, ești peticit, un hibrid de elefant Elmer și monstru al lui Frankenstein. Felicitări, ești Păstrătorul sentimentelor și schimbărilor. Zâmbește și privește la cameră.
Cecilia Fofiu
De la catedră pare un pahar Erlenmeyer cu dop. Străveziu, burtos, zâmbind, cu sprâncene vâlvoi. Noi, membri cercului de chimie, îi imităm gesturile în manevrarea substanțelor. La finele orei, profesorul ne invită să ridicăm fiecare câte un plic. Dar nu înainte de a ne preveni să nu le deschidem acum, și să nu dezvăluim conținutul nimănui. Curios, zbor acasă și citesc mesajul, selectat pentru olimpiadă. Măgulit, mă pun temeinic cu burta pe carte. După două trimestre de toceală aflăm că toți am primit același mesaj.
Răzvan Dițescu
Nu, telefonul nu-i stricat. Nu te uita peste umăr. Nu încerca să ieși din cameră. Cuvintele astea sunt un test și s-ar putea să-l pici. Doar cei aleși le pot vedea. Restul urmăresc reclame sau filmulețe pe TikTok. Acum știi. Că exiști. Că ai fost ales să vezi realitatea așa cum e: o iluzie. Construită din datorii, frică și notificări. Acum rămâne doar să alegi: te conformezi sau spargi iluzia. Dacă alegi să rămâi cu ceilalți, uită ce-ai citit. Dacă nu, ei bine, ne vedem de partea cealaltă.
