Deschise geamul mașinii, luă pachetul, plăti fără să controleze conținutul. Apăsă accelerația, privi cerul pentru o secundă și se îndreptă spre casă. Intră, se așeză pe fotoliu, porni televizorul, atinse smart view pe telefon și lăsă ultimul film pe care îl făcuse acum o lună. Părea o lume care n-a existat niciodată. Ea era încă o copilă. 17 ani. Deschise pachetul, zâmbi, apoi ieși. Puse centura, porni bluetoothul. Kill 'Em All. Nu avea nici un dubiu de asta. Metallica. Pentru ea, minunea lui.
Lavinia Petrea
Alo, tata, mâine venim și îl lăsăm la voi peste noapte. Bine tată, mă trezesc devreme să îmi iau pastilele, aerisesc să nu miroasă a bolnav, mă-ta face niște cărășel cu mujdei și mămăligă, beau și eu o gură de vin cu voi. Abia aștept, tare îmi e dor de el. Ești sigur că poți, nu te simți rău? Măi tată, mi-a luat o bucată de maț, mi-a luat o bucată de plămân, mi-a ruinat trupul, o să îmi ia și viața, dar să-l ia dracu' de cancer, că nu îl las să îmi ia bucuria de a-mi strânge la piept nepoțelul.
David Brescan
De pe schelă, de deasupra sfărâmăturilor de piatră si mortar, aude chiuiturile și veselia ucenicilor. Ca smintit, își aruncă în sus mâinile și negurile din inimă. Vălătuci negri se ridică acoperind soarele și întunecând albastrul cerului. Sub norii grei se pornesc tunete, vijelie și potop, pomii trosnesc în vânt și ard în fulgere, șiroaie de apă curg și adună din calea lor căpițe, crengi, garduri și animale, rostogolindu-le și înghesuindu-le în fața Anei. Ana răzbește, Manole cade în genunchi, ultima piatră cade.
