Trecusem pe lângă vila cu iederă de mii de ori. Rămăsese din '89 într-o nemișcare perpetuă, tristă și rece. Am deschis poarta, am trecut printre buruienile înalte și capetele de îngeri și am intrat. Pereți scorojiți, podele putrezite, un aer plin de cari și căpcăuni. Să-i spui lui Horovitz că i-am dat toți banii, am hârtie de la el, a spus bătrânul cocoșat, cu ochelari uriași și nasul coroiat, apărut din senin. Și acum te rog să pleci, sunt obosit. Am ieșit pe vârfuri și am tras poarta după mine.
Iulia Stavre
Când am împlinit 18 ani, am primit ultimul tip de BMW, și o super-petrecere cu prietenii. Lăutarii au cântat până la ziuă, tata a aruncat cu banii, fără număr. De pe jos îi adunau chelnerii și colegii. Mă chinuie gândul că se apropie majoratul fiului meu și eu sunt aici. Afară plouă, în noapte, târziu. Privesc strada pustie, din apartamentul în care stăm în chirie cu mama, după ce tata și -a pus capăt zilelor. Se apropie ziua mea. Tot ce îmi doresc este ca dorul să nu mai doară, să-l mai am lângă mine, o seară.
Alex Micu
Am construit acest raționament pe baza unor studii aprofundate. Am formulat teorii, le-am și demonstrat, firește. Am făcut experimente. Astfel raționamentul are baze solide și irefutabile. E rândul meu, ies la tribună. Trag aer în piept și-i dau drumul. Expun, explic, demonstrez, scriu la tablă. Iar calculez, iar explic. Nici nu știu cum au trecut două ore. Tabla plină cu formule, mâinile și plămânii îmi sunt pline cu praf de cretă. Cred că s-au convins. Eji nebun? mă întreabă președintele Academiei.
