Instrumentele de percuție
- Sunt numai ochi și... urechi - ca să zic așa. De ce se cheamă instrumente de percuție?
- Pentru că instrumentele din această grupă emit sunete prin lovire, numită, uneori și percuție.
- Există mai multe instrumente care te lasă să le lovești?
- Oho! Destule. Dar nu le doare, n-avea grijă, mititelule. Ca să-ți poți face o idee despre ele, științific, cum îți place ție, o să facem o clasificare.
- Ca la instrumentele de suflat? Din lemn și din metal?
- Nu ar fi imposibilă așa o clasificare, dar o să ne gândim la o altă calitate, legată de sunetele pe care le emit.
- Subțiri sau groase? Tari sau slabe? Frumoase sau urâte? Am ghicit?
- N-ai ghicit. E vorba de o altă însușire după care pot fi împărțite în două grupe: în prima grupă vom pune instrumentele ale căror sunete au o înălțime determinată.
- Cum adică?
- Adică sunetele lor sunt exacte și pot fi scrise pe portativ.
- Do, re, mi... așa? Și notele cu diez și bemol?
- Și alea. Văd c-ai priceput. Iar în a doua grupă vor fi instrumentele care scot sunete cu înălțime nedeterminată.
- La ele nu poți cânta o melodie, nu-i așa?
- Nu poți, dar sunt extraordinare pentru ritm.
- Îți dai seama că mooor de curiozitate!
- Asta așteptam și eu. Vino să cunoști întâi câteva instrumente din prima grupă.
Instrumente de percuție cu înălțime determinată
- Am venit.
- Uite timpanul. Să-l cercetăm un pic. Vezi ce formă are? Este ca o jumătate de sferă.
- Nu trebuie să mă-nveți ce-i sfera, fiindcă știu. Cam asta e și forma planetelor noastre.
- Doar că aici e vorba doar de o emisferă.
- Nordică sau sudică?
- Fiind jumătatea de jos, o poți socoti... sudică, dacă vrei tu. Peste această emisferă metalică se află o membrană de piele de vițel întinsă bine.
- Știu că mi-ai spus mai demult, că primii oameni își făceau niște instrumente de percuție peste care întindeau o piele de animal care vibra.
- Ai văzut? Nimic nou sub soare. Pielea, mai mult sau mai puțin întinsă, poate fi acordată cu ajutorul unor șuruburi fixate pe margine, astfel încât să cânte un anumit sunet.
- Unul singur?
- Nu. Un instrument poate fi acordat cam pe cinci trepte diferite.
- Ce se-ntâmplă dacă ar trebui cântate mai multe sunete într-o lucrare muzicală?
- Simplu. Se aduc mai multe timpane, de mărimi diferite și acordate diferit. În orchestra simfonică sunt cel puțin patru.
- Cum sunt lovite?
- Există niște baghete speciale, egale ca lungime și cu un cap rotund.
- Din ce material?
- Pot fi de pâslă, ca acesta, dar mai pot fi din fetru, piele, cauciuc, ebonită.
- Pielea și cauciucul mai știu și eu cum arată, dar de celelalte n-am auzit.
- Dacă vezi un domn elegant, cu o pălărie pe cap, să știi că e făcută din fetru.
- Aha!
- Din ebonită mai poți vedea unele comutatoare și prize mai vechi - fiindcă cele noi sunt de plastic -, sau unele mânere de ibric.
- Alea negre care miros groaznic dacă le atinge focul?
- Alea. Să vedem puțin cum sună timpanul, dacă îl lovesc eu cu baghetele de pâslă.
- În piano era ca un vuiet misterios, dar când ai cântat tare, mi-ai cam spart... timpanul.
- Îmi pare rău, dar am făcut special, ca să-ți arăt cu câtă precizie se poate realiza un ritm la timpan, în orice nuanță.
- Ritm da, nuanțe da, melodie ba.
- Ți-e dor de-o melodie? Există un alt instrument din aceeași grupă, la care putem cânta ce melodie dorim: xilofonul.
Dar despre xilofon și alte instrumente interesante vom afla și noi, alături de Marty, foarte curând. Peste numai șapte zile. Până sâmbăta viitoare nu știu ce veți face voi, dar eu voi asculta exemplele muzicale propuse mai sus și, cine știe, sper să găsesc și altele. Puteți face și voi asta. Marty se va bucura!
(va urma)