Inculpat, ești acuzat de vecina dumitale că ți-ai lăsat voit capra pe proprietatea ei, și i-a distrus cultura de lalele, aduse din Olanda. Ce ai de spus în acest sens? Căprița, domn' judecător, nu capra, că așa e de delicată, de n-ai văzut. Și-i plac mult florile. Știți, a fost ziua ei și n-am avut timp să-i cumpăr un buchet frumos. Așa, eu am curtea plină de trandafiri, dar nu-i plac, că face buba la botic. De la spini. De știa că laleaua e din Olanda, nici n-o mirosea. E patrioată, preferă produsul intern. Brut.
Viorel Spinu
Capra vecinului se uită la mine. Mereu. Stă nemișcată în dreptul gardului și se uită la mine. Cu aceeași privire fixă. Mereu. M-am gândit că e moartă. Caprele moarte nu întorc capul după tine. Asta întoarce capul după mine atunci când ies in curte. Ca un roboțel. Mă aștept să aud zgomot de servomotoare când se mișcă. Vecinul n-a mai ieșit prin curte de vreo săptămână. Nici nu răspunde când îl strig. Aș intra să îi bat la ușă. Îmi e frică. Azi am găsit urme de copite în grădină. Chiar lângă geam.
Răzvan Dițescu
Nimeni nu știa de unde apăruse. Vecinul n-o cumpărase și nici altcineva nu i-o adusese. Pur și simplu, într-o dimineață, era acolo. Neagră ca tăciunele, cu coarne lungi și ochi care păreau să înțeleagă prea multe. O las să mă păzească, spunea el cu un zâmbet forțat. Dar în noaptea aia, i-am auzit vorbind. Da, capra vorbea. A doua zi, vecinul a dispărut. Poliția l-a căutat o vreme. Nu l-au mai găsit. Apoi, într-o noapte, am simțit o prezență la fereastră. Am întors capul. Capra mă privea. Și afișa un zâmbet sinistru.
