Nu se există, băiatule. Te-ai veselit cu fata mea, o iei, auzi? Că dacă nu, nu va fi bine cu tine. Vă ajut cu bani de un Logan, vă țin pe mâncare și vă las să stați în camera din față. Nu accept discuții. Tot confortul vi-l dau, dar tu să pui mâna pe o sapă, ca la ai tăi acasă, că nici noi nu mai suntem tineri. E de muncă de te saturi, la animale mai ales, însă tot vouă vă rămâne ce-i aici. Hai, că ai priceput. Suntem în aprilie. La popă mergem imediat după Paște, la primărie se rezolvă țac-pac.
Iulia Stavre
Mâna ta îmi mângâia visele când adormeam cu capul plin de povești, în poala rochiei cu miros de lavandă. Mâna ta îmi alina spaimele în miez de noapte, mă întorceam în siguranță din tenebrele coșmarului. Mâna ta îmi împletea codițele înainte de școală. Apoi mi le sărutai cu evlavia cu care te închinai la icoane, în biserică. Dacă vreau puțină magie în lumea în care trăiesc, mă întorc la tine. Mâinile tale alunecă pe clapele pianului, ceaiul împrăștie aroma ta. Mai stai mama aici, acum. Te mângâi pe mână.
Nicolae Popescu
Vera, Pricop și fata lor, Tincuța, țin consiliu de familie. Te rog ia-o ușor, Tincuțo, cu măritișul ăsta. Nu știu ce lucrează Mbombo al tău, nici nu știu de unde e, dar cască bine ochii. S-aveți din ce trăi întâi. Auzi, nu mai bine cauți tu un românaș de-al nostru, să nu ne vorbească lumea? Tată, el îmi place, e atent, e tare, e isteț și lucrează, e livrator. Vă înțeleg grija, dar m-am gândit bine. Mai bine ia zi, mamă, la voi cum a fost? Noi ne-am văzut, ne-am plăcut, Pric s-a grăbit și uite-ne pe toți aici.
