Să intre următorul candidat. Ați adus toate actele pe care le-am solicitat? Toate copiile sunt legalizate? Imediat verificăm: deci v-ați născut, ați trăit, ați făcut unele lucruri bine, altele mai puțin bine. Ar mai fi loc pentru perfecționare. Ați făcut și un copil, asta s-ar putea să vă aducă niște puncte în plus. Ați sădit chiar și niște pomi. Nu ați făcut nicio casă. Da, sunt vremuri mai grele. Vă lipsește ceva, dosarul cu șină, vă întoarceți. Încărcați. Șoc. Avem puls.
Cecilia Fofiu
Le mișcă mai greu, oftez văzându-i mânuțele dragi, pergamentoase, cu care împletește mereu. Suie draga mamii în pod, vezi ce-i și acolo, zburdă șoarecii și motanul ăsta bătrân e tare puturos, zice zâmbind pisoiului tolănit în vârful patului. Cum am venit anume să o ajut la curățenie, o ascult. Aticul e curat, câteva pânze de păianjen și o valiză bej, străină. Deschid curioasă capacul. Hârtii și poze. Răsfoiesc ușor. Între coperți gălbui, prins în șină, un act de naștere caligrafiat cu datele mele. Dar altă mamă.
Elena Fermuș
Accident dur. Până și medicii au spus c-a avut zile. Trupul, încă tânăr, se refăcea cu fiecare zi, dar mintea-i era absentă. Nu știa nimic despre el. Nici despre femeia cu ochii ca o pădure-n ploaie, care-l veghea pe patul de spital. Externarea a venit după șase luni. Femeii i-a fost înmânat dosarul cu acte medicale. Dar, doctore, încă nu-și amintește nimic. De el, de mine, de noi. Când începe uitarea, amintirile se pierd, i-a spus acesta. Veți strânge altele la dosarul vieții-n doi. Din iubire.
