Nea Ion, angajat CFR toată viața. La 68 de ani, când a văzut că distrug ce montase el ca ucenic, s-a decis să iasă la pensie. Și-a pregătit dosarul ca tot omul; zice că una-alta, dar iei și certificat de naștere, de deces, de căsătorie, acte de casă, facturi etc. La ghișeu le dă și așteaptă. Dosar? Îl dă. Nu de plastic. Scoate omu' din sarsana un dosar normal, unul colorat, unul cu semi-copertă, unul plic, o bucată de șină, luată amintire de la dezmembrate, să își spargă nuci. Poftim, cucoană, alege.
Monica Aldea
Generalul de brigadă se privi în oglindă. Veteranul participase la ultima ceremonie în ținută festivă. Așeză în cutie cascheta, puse stiletul și centura la locul lor. Se degradaseră. Ca și el, la 98 de ani. Zâmbi mulțumit. Îl aștepta lunga retragere. Bătăile puternice în ușă îl dezmeticiră. Executorul începu grăbit evaluarea. Termenul de evacuare a expirat. Bătrânul se simți împins spre ieșire. Un dosar cu brevetele militare și pozele de familie îi căzu la picioare. Ușa se închise cu zgomot rău.
Yuka Brevi
A cincea zi fără pic de bere. Câteodată, deschid ușa frigiderului și o privesc cu poftă. O prind delicat, cu două degete, de capacul zimțat și-o așez pe blatul din piatră, cu eticheta spre mine. Admir cum i se aburește forma curbată și îi șoptesc: Ursula, îmi lipsești. Apoi, o pun cu grijă la loc, de unde am luat-o, și înghit cu noduri ceaiul fierbinte, cu miere și pliculeț de răceală și gripă. Lasă, că mă fac eu bine. Dosar cu șină ai? Nu? Oricum nu-ți trebuie. Întrebam așa, că am văzut că nu citești cu atenție.
