Dracu' gol își trase ciorapii plasă peste copite și, bălind sânge pe la colțurile gurii, se apropie de urechea lu' frate-su, pironit pe cruce, mestecând spinii iubirii și-i citi așa: cârtesc, Doamne, din rădăcini, putred de mine, preaplin de tine, prohodul sărăciei îmi cântă mai dihai decât Psaltirea, tălpile mi-s lipite de raiul pământesc, suflete n-am, să mă mântuiesc. Îl sărută, mânjindu-l de ruj, îi băgă revolverul în gură și-i zbură creierii o dată cu porumbelul păcii, negru de furie, în sfârșit.
Dorin Vasile
La începutul anilor '90 m-am întâlnit cu un amic, funcționar într-o instituție unde hârtia nu lipsea niciodată. Mă pregăteam să intru în politică și trebuia să aflu ce se spune, ce se știe. Mi-a întins un teanc de file îngălbenite. Scrisul doamnei diriginte: Elev liniștit, bun la geografie. Ziua în care am devenit pionier, în spate mama plângea discret. Mărturisirile colegilor, fotografii. Soția mea, goală, cu guler de blană, în brațele gestionarului de la alimentară. Omul ne păstra întotdeauna o sticlă cu lapte.
Octavia Buhociu
Nu m-a iubit, m-a cerut de nevastă din interes, a iubit pământul ca Ion al lui Rebreanu. De unde scoți povestea asta, ați trăit 50 de ani, ați făcut trei copii, el a fost un om muncitor, harnic, răzbătător, a gospodărit foarte bine tot ce ați avut. Și nici nu te-a înșelat. Ba da, am văzut la Fondul Proprietatea că nu eu am fost expropriată abuziv în comunism, ci el a donat (scrisul lui pe o foaie într-un dosar verde cu șină aurie) unei foste iubite din tinerețe toată pădurea de la părinții mei. Tu ești aia, vecinoo.
