Închise manualul și își privi îngândurată picioarele după catedră. Inițiativa deschide uși și de o lună de când venise aici schimbase multe în bine. Și ce o încuraja cel mai mult era că oameni pe care nici nu îi cunoștea o felicitau, colegii o lăudau în ședință. Când îl văzuse pe Doru cu borcanul ala murdărel, plin de steluțe decupate, i-l aruncase fără să clipească. Lasă că faci altele. Abia câteva zile mai târziu a înțeles tăcerea din jurul ei: băiețelul decupase steluțele cu mama lui, înainte să o ia cancerul.
Arthur Ianoși
Toți râdeau de el, așa mic, pipernicit, ochelarii aburiți mai tot timpul, pantalonii cu două numere mai mari, luați de la frac-su și prinși cu ace de siguranță, un ghiozdan ciuruit de mucuri de țigară și o bască Gavroche mai veche ca istoria. În pauze îl trânteau de colo colo și îl împungeau cu răutăți și cu vârfuri de creioane proaspăt ascuțite, ia uite ce nas mic și cârn ai. Într-o marți, l-au târât la baia unde se măsurau băieții. Când i-au dat pantalonii jos, au amuțit.
Răzvan Drăgoi
Pseudomedicul îmi trata cu sârg simptomele închipuite ale celei mai recente boli false. Din cauza asta îmi imaginam dureri inimaginabile. Pseudovraciul mima îngrijorare și se făcea că-mi ia pulsul. Pretindeam a suferi din amor pentru o aproape reală femeie, vag căsătorită cu unul care încă nu era netrebnic. Firește, l-am provocat la duel, retezându-i, dintr-un simulacru de lovitură ușor năpraznică, spada flască. Martorii au tăcut, din lașitate, fiindcă nu existau. Cortina căzu degeaba. Cu scârț.
