Îmi bubuie gândurile în cap, gândi bărbatul. Nu știu că sunt gânduri, dar asta îți zic ție, cititorule, ca să mă înțelegi prin ce stări trec. O cretă apăru de nicăieri. Aha, spuse în cuvinte, deci pot să desenez și să vorbesc. Spațiul e prea mare. Aud noaptea păsări din alea mari. Nu dorm. Mă doare stomacul de la atâta carne. O voce puternică opri timpul. Adam, m-am săturat de tine. Ia de aici pe Eva. Nu vei mai avea spațiu în peșteră, gânduri proprii, timp de desen și cui să te plângi. Te va învăța ea să taci.
Anca Sfâriac
Ziua curgea normal. Claxoane, oameni care strigau nemaiauzindu-se unii pe alții, urlete de părinți foarte părinți, larma orașului era în fiecare zi aceeași. În hala 21, șase compartimente de sticlă adăposteau noi vieți. Regina murise. Lucrătorii făceau ce știau mai bine, departe de isteria generală. Hrăneau șase corpuri noi cu elixirul special. Dintre ele, se va naște un nou lider. Vremurile grele cereau lider nou. Nu avea nimic special decât speranța tuturor îndreptată spre ea. Nr. 7348 a deschis ochii.
Ana Ludușan
Undeva pe Pământ, soarele strălucește, primăvara umple inimile de bucurie, copii, tineri, bătrâni se îndreaptă spre biserică. Deodată cerul e sfârtecat de bombe și trupuri fericite sar în aer. Undeva pe Pământ Povestașul urcă, cu greu, spre izvoarele ameridiene, să-și lase moștenire, povestea, Ea va rodi alte povești, despre alți oameni, despre alte comunități cântătoare. Undeva pe Pământ, Viața planetei este jucată la ruletă. Absurdul stă cu mâna pe manetă, pregătit să apese. Umanitatea a murit? Rațiunea tace?
