Într-o zi a dispărut un cuvânt. Nimeni nu și-a dat seama. În ziua următoare, o întreagă propoziție nu s-a mai auzit nicăieri. Faptul a trecut neobservat deopotrivă. Apoi o frază și alta. Idei, texte întregi nu mai erau de găsit în mințile oamenilor, care începeau să se înțeleagă prin semne. Semnele nu vor putea niciodată suplini frumusețea cuvintelor, înțelese cineva într-o bună dimineață. Și începu să le caute. Ascunse în pagini de carte, tăcute, cuvintele îl așteptau pe cel care le va fi găsit, din nou, sensul.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
În ziua aceea secerătorii s-au întors cântând. Au vărsat boabele-n hambar și s-au întins pe laviță istoviți. Când somnul era dulce, au venit soldații. Au încărcat grâul în căruțe. Au luat vitele și orătăniile din curte. Mai apoi fețele se lungeau, brațele și picioarele se subțiau. În fiecare zi cădea câte unul pe uliță. Bohdan mesteca măcriș de pe câmp. Andryi a fript șobolani. Iar Daryna și-a mâncat copilul născut mort. Ce-ați amuțit cu toții. Mai aduc borș. Mâncați și vă veseliți. A murit Iosif Vissarionovici.
Sanda Burță
Era-ntr-o joi, mă jucam cu Lie. Plec să cumpăr pită, a strigat buna, moșu-vost doarme, dormir-ar somnu' ăl mare. Ardea soarele, un burete-ncins ce sugea vlaga frunzelor de sub el dar noi ne vedeam de joacă și Lie a zis ui ce gogoloi am găsit, stai s-aduc ceva să-l scot din pământ, am zis, da prostu n-a mai așteptat și-ntâi bum, dup-aia Lie cu gura căscată ca peștii din iazul secat, apoi au venit iute alți pești, din vecini, îi vedeam căscând gurile. La urmă, soarele s-a făcut mic și s-a culcușit la mine-n urechi.
