Învățătorul ostenise. Înmulțise zeama din blidul străveziu al unei familii sărace. Călăuzise asceții spre adevăr, răufăcătorii spre căință, scosese din bolgiile infernului sufletele pierdute. Își privi imaginea oglindită în apa izvorului. O față hâdă, schimonosită, se suprapunea peste chipu-i palid. Atinse apa, dar Creatura pocită rânji, pierind în unde. Înțelepții nu-l mai căutau de secole, omenirea însăși se retrăsese în autosuficiență. Dădu ceasul lumii înapoi și trase lespedea peste mormânt.
Mona Zelenco
Mi-am luat inima peste picior, iubitul de bărbat, capul în nori, sufletul în rai, și am pășit prin praf de stele în nava pregătită spre noi lumi. Start. Vitesse lumière. Mișcarea era amețitoare iar ochii puteau distinge doar frânturi de momente și scânteieri colorate. Țipetele de bucurie tăiau în felii teama și o lăsau în urmă. Zâmbetul se lungea necontrolat pe fața elastică, inima ținea ritm de forță G, iar noi ne hazardam printre galaxii. Câteva minute. Stop. Părăsim nava. Space Mountain era ultimul nostru obiectiv din Disneyland.
Corina Matei
De 4 săptămâni, zilnic, scrie cu fervoare despre copilăria petrecută pe câmp. Apoi, sunt istorii despre zborurile cu avioanele de vânătoare, alături de camarazi. Toate visurile, deciziile luate, le adună aici. Treptat apar chipurile părinților, copiilor și al Siminei. Sunt cei pentru care iubește viața. Ana trebuie să-i afle istoria, spusă de el. Sunt ramuri din arborele ei. Și toate, înainte de a păși în universul ermetic ce i s-a prezis. Nea Ștefan, ai timp să-i citești matale povestea, diagnosticul s-a infirmat.
