Piața este plină de fructe, legume și susținători. Candidatul, cu o mână pe inimă și alta pe microfon, rostește de la tribună cuvinte magice. Frați români, noi fugem pentru popor. Ovații. Toate cuvintele sunt cunoscute. Dacă pământul o fi plat, așa cum zic unii oameni de știință, nu vă îngrijorați. Îl parcelăm noi corect, în mod egal. Mulțimea aplaudă, deși mesajul despre pământ nu e prea clar. Nu ne ia nimeni țara. O dăm noi cui vrem. Oamenii tac. Ezită. Doi-trei înțeleg, apoi lumea strigă Huo.
Dan Banu
Poate că isprava ar fi rămas o taină dacă maica Filofteia nu i-ar fi povestit totul cu lux de amănunte maicii Mira. În noaptea următoare, din chilia maicii Mira s-au auzit izbituri de pat în perete, gemete, blesteme și multe rugi. Nici maica Mira nu și-a putut ține gura și zgomotele s-au mutat de la o chilie la alta timp de 16 nopți. Când și ultima dintre maici a gustat din fructul păcatului, tânărul a dispărut. La fel și maica stareță. Și fiindcă niciuna nu i-a aflat numele, i-au spus hoinarul.
Camil Popescu
Fugisem, bineînțeles. Oricine, în locul meu, ar fi făcut-o. În cărți e altfel, dar scriitorii sunt niște mincinoși. În realitate fugi mâncând pământul sau, în cazul meu, lipind accelerația de podea sute de kilometri, până ajungi în siguranță, într-un oraș necunoscut, unde poți umbla de nebun pe străzi, transfigurat de închipuiri. De două săptămâni nu mai eram bun de nimic, stomacul mi se făcuse ghem, mă bâlbâiam. Îi auzeam tot timpul pașii, vocea, râsul. Am dat vina pe o răceală când m-a văzut roșu la față.
