A rămas fără slujbă neașteptat, așa că a început un ritual să meargă la muzee. Ajuns la Muzeul de Artă a intrat într-un impas. A găsit un tablou fermecător cu o pădure, a simțit cum se rătăcește în el, a început să viziteze frecvent acel muzeu doar pentru a se pierde în tablou. Până într-o zi când a pus la punct un plan, să îl fure. A intrat noaptea prin efracție când paznicii se aflau la alt capăt al muzeului și l-a luat acasă. Acum putea să călătorească chiar din camera sa.
Vero Anttheia Teodoru
E ora când primim masa. O bucată de pâine mucegăită. O dau colegului, e bolnav. Abia mai respiră. În curând va fi liber poate. Închid ochii. Alerg printr-un lan în apropiere de casă. Mă trântesc, privesc cerul, câțiva maci mi se așază pe pleoape. Ce bine e, parcă simt zborul păsărilor, aproape că aud cum se coace bobul de grâu în spic. Un picior în ușă mă aduce înapoi în întuneric. Mă cutremură teama. Aceea că toate, dar toate frumusețile lumii nu le voi mai vedea nicicând decât închizând ochii.
Ruxandra Donose
Hoinar îmi este spiritul, și visele, hoinar sunt prin lumea asta, pe urmele frumosului. Am cunoscut mii de oameni. Hoinărim toți în căutarea sensului, îl putem găsi doar în pace. Ce e pacea? Spațiul în care te poți bucura de tine. Armonie și respect. Tu nu crezi ce cred eu? Ești liber. Și eu, să nu mă asociez cu tine. Nu pentru că nu îți respect visele. Ci pentru că valorile noastre nu coincid. Nu se cuvine să intru în spațiul tău. Ne împărțim viața între datorie si dorință. Toți. Hoinărim căutând binele. Așa cred.
