Louvre Abu Dhabi, realizat după un proiect impresionant al lui Jean Nouvel a fost inaugurat în anul 2017. La Guggenheim Abu Dhabi (evident, un alt proiect al lui Frank O. Gehry), peste drum, se lucrează intens (într-un împăienjeniș de macarale verticale și oblice), urmând să fie isprăvit anul viitor (probabil că sunt deja concepute colecțiile). Ceea ce urmează să fie centrul acestei zone culturale (dar și istorice, pentru EAU), Zayed National Museum (dedicat părintelui fondator și prim președinte al țării), este în stadiu avansat de construcție, după planurile Foster & Partners.
Un centru al artelor (proiectat de mintea fabuloasă a lui Zaha Hadid) urmează, de asemenea, să fie integrat în acest labirint cultural. Se adaugă un muzeu de istorie naturală, proiectat de Mecanoo, un spațiu tehnologic, teamLab Phenomena Abu Dhabi, conceput de ARQA. Iar Abrahamic Family House, un impresionant complex inter-religios, dedicat dialogului cultural, a fost inaugurat anul trecut. Cu o arhitectură exterioară aproape identică (bazată pe ideea de stâlp de susținere și de stâlp al credinței), dar cu interioare specifice propriilor idei și tradiții, acesta integrează biserica catolică dedicată Sfântului Francisc, moscheea Imam Al-Tayeb și sinagoga Moses Ben Maimon.
Document al fraternității umane pentru pacea lumii și conviețuire. Așa se numește importantul act semnat, aici, în Abu Dhabi, în anul 2019, de Papa Francisc, din partea bisericii catolice și de șeicul egiptean Ahmed el-Tayeb, marele imam Al Azhar, din partea comunității musulmane, despre modul în care credincioși aparținând diferitelor religii pot trăi în pace într-o singură (și sigură) lume (asta, că alta nu avem), reprezentând, astfel, un ghid pentru respect cultural reciproc. Iar ca expresie reală a acestui act politic, ideologic, religios și cultural, acest ansamblu de instituții de cult există și funcționează.
Insula vă găzdui, evident, în afara acestor adevărate complexe culturale (pentru că fiecare dintre aceste muzee exact asta este), zone rezidențiale exclusiviste, hoteluri de lux, ansambluri comerciale ample, restaurante rafinate, parcuri, alei. Pentru că, probabil, în era post-petrol, așa își vor petrece întreaga existență generațiile viitoare.
2. Cupola (domul) care are un diametru de 180 de metri, formată din opt staturi suprapuse de stele din metal ce filtrează lumina, provocând chiar o ploaie de lumină la miezul zilei, când Soarele se află deasupra acesteia, concepută din 7.850 de elemente și având o greutate de 7.500 de tone, este elementul definitoriu al proiectului lui Jean Nouvel. Din cele 55 de corpuri de clădire (galerii permanente, galerii temporare, auditorium, restaurant, clădiri administrative), 29 sunt interconectate - pentru a asigura fluiditatea parcursului expozițional, iar restul independente. Apa și cerul, la adăpostul cupolei sau fără acesta, sunt vizibile din multe spații, unghiuri, culoare. Vestibule ample, amplasate între cele patru zone reprezentative ale galeriei permanente a muzeului, permit vizitatorului să reflecteze, să integreze, să viseze mai departe. Din exterior, ansamblul acesta al muzeului (clădirile sunt albe, cupola este gri deschis) apare ca o ambarcațiune stranie, unică, necunoscută, care te atrage în labirintul ei, cu imaginile și cu poveștile ei cultural-istorice.
I. Primele sate ale lumii noastre (Ain Ghazal, Tell Halaf, Hierakonpolis, Susa și Ana, Mehr Garh, Majiayao, Kanto de Nord, Valdivia).
II. Primele orașe-stat, primele regate, primele puteri (Abydos, Akkad și Sumer, Dilmun și Magan, valea râului Indus, Shang, Micene).
III. Primele civilizații și primele mari imperii (Maya, Nok, Ahemenid, imperiul lui Alexandru cel Mare, dinastiile elenistice, Kushan, Han, imperiul roman). De fapt, mari ansambluri culturale și politice.
IV. Religii universale (monoteiste sau pluriteiste).
V. Drumurile asiatice complexe ale schimbului (drumul mătăsii și toate celelalte), peste continente și peste mări.
VI. Seniori, regi și califi.
VII. Cosmografii. Prima globalizare a lumii.
VIII. Imperiile lumii. Lumea Imperiilor.
IX. Spre o lume modernă.
X. Modernități multiple. Există o lume modernă?
XI. Provocările modernității.
XII. O scenă globală. Memoria semnelor.
Acesta este parcursul expozițional al galeriei permanente (în care, cu participarea muzeelor partenere, există o rotație sau o schimbare permanentă a obiectelor expuse). Spațiile sunt mari și generoase, obiectele expuse sunt atent alese, foarte bine prezentate și însoțite nu doar de o prezentare, dar și de un comentariu excepțional, de specialitate, în termeni bine aleși, care le integrează în contextul epocii și culturii cărora le aparțin.
Conexiunile între cele 12 spații sunt ușor de remarcat, de observat, de analizat. Obiectele expuse în fiecare din aceste spații par, de asemenea, a avea sau a sugera, legături sau a se influența ori completa reciproc. Un muzeu, așadar, al civilizațiilor lumii, al oamenilor care le-au creat. Deloc o aglomerare de obiecte ca în depozitele British Museum, MET, Ermitaj. O selecție rafinată, făcută cu respect pentru (obiectele de) artă, pentru public, pentru muzeu. Mi-a amintit, prin toate aceste detalii, de Calouste Gulbenkian (pe care îl voi revedea în februarie viitor). Și de alte muzee ale civilizațiilor lumii (Ottawa, Ankara, Canberra, Singapore, Kuala Lumpur; Marseille), care îmbină perfect perspectiva istorică și viziunea artistică.
În muzeu, lume pestriță - unii știu pentru ce au venit, alții, nu. Unii, ca mine, își doreau, așteptau răbdători, iar acum și-au împlinit visul; alții, aduși de ghizi, de programele turistice all inclusive, plictisiți și confuzi. În muzeu, populații de chinezi (babe și moși care se tot caută unii pe alții, cupluri tinere venite nu pentru a vizita și cunoaște muzeul, ci pentru a se poza în muzeu - ele, diafane, minione, abia îmbrăcate, ei, masivi, pestriți, purtându-le poșetele, fotografiindu-le, gudurându-se pe lângă ele. Populații de indieni, care, nici ei nu înțeleg de ce au venit, pentru că sunt haotici, confuzi, dezorientați. Populații de musulmani, cupluri - ele, înfășate, în întregime, în negru, ei, acoperiți, în întregime, în alb. Populații de ruși mediocri, proști, greșind destinația: familii care își caută copiii, cupluri imberbe, tinere cu înfățișare și comportament ce imită stilul occidental, tineri blonzi și nesfârșiți, privind în vid. În muzeu, prostime - arabă, chineză, rusă, europeană. Iar fenomenul crește exponențial, odată cu noii îmbogățiți ai Chinei, ai Indiei, ai EAU și prefigurează lumea în care vom trăi mâine, când nimeni nu va mai munci și vom vizita, cu toții, absolut cu toții, că vrem sau că nu vrem, muzeul acesta, ori altul de pe insula asta sau altul din lumea asta, care devine, din păcate, din ce în ce mai mică.
