Construită între 1994 și 2007, ocupând o suprafață de circa 12 hectare (420 ori 290 metri), la sugestia celui al cărui nume îl poartă - fondatorul țării (în sensul reunirii celor șapte emirate) și primul său președinte, moscheea a fost gândită pentru a reprezenta și reda diversitatea culturală a lumii islamice. Inspirația arhitectului, materialele de construcție, pelerinii care ajung, aici, în fiecare zi - toate acestea sunt rezultatul unei voite, gândite și construite colaborări între mai multe țări musulmane (unele chiar declarat islamice) și mai multe țări non-musulmane.
Complexul, în ansamblul său și moscheea în sine sunt, cu adevărat, impresionante: curtea interioară - înconjurată de o galerie continuă, acoperită, susținută de 1.096 de coloane; patru minarete înalte de 106 metri, în colțurile ansamblului; 82 de domuri - de dimensiuni diferite, decorate cu versete din Coran, în trei stiluri caligrafice (naskh, thuluth și kufi) asigură spațialitatea construcției (cel mai mare, cu o înălțime de 84 de metri, are un diametru de 32 de metri); șapte candelabre impresionante, înalte de până la 15,5 metri (cel mai mare), au fost produse în Germania; covorul din sala principală de rugăciune are o suprafață de 5.627 mp (circa 35 de tone) și a fost realizat (după un model iranian) în doi ani, prin efortul a 1.200 de persoane care au țesut manual fiecare nod (folosind bumbac din Iran și lână din Noua Zeelandă); unsprezece ceasuri, instalate în diverse săli, anunță cele cinci chemări zilnice la rugăciune, dar și răsăritul Soarelui; Qibla - peretele care asigură orientarea moscheii spre Mecca este gravat, în caractere kufice, cu numele lui Allah , respectiv cele 99 de atribute ale acestuia; zece bazine cu apă, rectangulare, pavate cu faianță albastră, asigură și o imagine plăcută ochiului, dar creează și impresia unui spațiu ventilat, aerisit, plăcut. Spațiul central al moscheii poate primi până la 40.000 de credincioși, iar alte două săli, laterale, mult mai frecvent folosite, destinate, unul femeilor și unul bărbaților, pot primi 1.500 de credincioși fiecare.
Ideea unității lumii islamice (și, dacă vrem să acceptăm - este doar o problemă de conștiință!), ideea unității lumii este asigurată, de exemplu, prin faptul că principalul material de construcție - marmura, folosită pentru placarea ansamblului, dar și pentru modelele florale ale pereților și coloanelor sau pentru curtea interioară - Sahan (cu o suprafață de 17.000 mp și care poate primi, doar ea, 31.000 de credincioși) provine din 37 de țări.
Între aceste tipuri de marmură, cele mai semnificative sunt: Sivec, din Prilep, Macedonia de Nord; Lasa, din Laas, Tirolul italian; Makrana, din Makrana, India; Acquabianca și Bianco P, din Italia; East White și Ming Green, din China). Cristale, sidef, aur, sticlă, pietre semi-prețioase au fost, de asemenea, integrate în construcția componentelor ansamblului.
Wahat Al Karama (Oaza demnității)
Wahat Al Karama (Oaza demnității) - memorial de război și monument, loc de amintire, de onorare și de reculegere pentru eroi, pentru toți cei care și-au dat viața, într-un anumit context, într-un anumit moment, aflându-se în serviciul țării, este - semnificativ, amplasat față în față (în raport cu latura scurtă) cu acest complex religios și cultural, moscheea Sheik Zayed. Mai întâi, se vizitează Pavilionul de onoare, care prezintă informații despre misiunile în care au fost implicați soldați ai emiratelor, obiecte folosite de aceștia în timpul misiunilor, arhiva ce cuprinde numele acestora. Apoi, Plaza, o impresionantă zonă circulară, cu o pânză de apă în veșnică mișcare în centrul unui amplu amfiteatru, este locul în care au loc ceremoniile militare și primirea unor delegații străine.
Memorialul în sine, piesa de rezistență a acestui complex al reflecției, al tăriei de caracter, al mândriei, al puterii, al unității și al eternității, este reprezentat de 31 de panouri dreptunghiulare, cu dimensiuni descrescătoare, perpendiculare pe sol (primele două, cele mai mari), dar, mai ales, înclinate, în diverse unghiuri, sprijinindu-se una de cealaltă - probabil, așa cum au făcut soldații, pe câmpurile de luptă. Jurământul de credință depus de soldați și poeme care le glorifică sacrificiul sunt gravate pe aceste panouri gri, apăsătoare, copleșitoare, mohorâte (așa cum este pierderea celor dragi, fie și pentru, sau mai ales pentru, rațiuni militare, ideologice, de stat).
În spatele acestui memorial, care exprimă onoare, mândrie și inspirație, la fel de neîntâmplător precum este așezarea acestuia în fața imensei moschei Sheik Zayed, ca un sprijin puternic, infailibil, de nezdruncinat este sediul Ministerului Apărării. Și înțelegem, astfel, mai bine (pentru că, adesea, ignorăm sau avem idei preconcepute), ce înseamnă și de ce poate funcționa perfect o țară care își bazează întreaga existență pe rolul primordial al credinței islamice, al religiei musulmane și care își reglează relațiile interne și externe, civile și militare, ca de altfel, întreaga existență, în unică și strictă concordanță cu preceptele acesteia.