Trageți pe stânga. La noi se circulă pe partea stângă. Păi nu suntem în România? Ba da, doar că aici este Ploiești. Acum vă dau avertisment, dar să nu mai repetați greșeala. Unde am ajuns? Mergem să bem o cafea? Mai bine un ceai, mă simt cam agitat. Aici se plătește doar cu bani cash, nu facem jocurile imperialiștilor. Tu ai ceva bani? Nu. Mergem. Cred că iar mă apucă tahicardia. Unde este primul spital? Spital, nu avem nevoie de așa ceva. Noi apelăm la energia naturii. Hai repede să ajungem la Brașov.
Victoria Gârlan Grigore
În 1870, la Ploiești, mișcarea muncitorilor a fost mai mult o idee decât o realitate. Ce știu eu despre revoluții? Mă simt ca un Ilie al zilelor noastre. Tot plănuiesc să schimb lumea, dar tot ce reușesc este să dau click pe butonul amânare în fața unei cafele reci. Muncitorii din acele zile s-au luptat pentru dreptate, iar eu, ca un adevărat erou al vremurilor moderne, mă lupt pentru a găsi încărcătorul de la telefon. Idealurile lor erau nobile, dar eu sunt mult mai interesat de lupta mea pentru un loc de parcare.
Gheorghiță Mircea
Dimineața, Năică Giurumea zis Bibicu, mahmur și stors de putere de pohtele nesățioasei Didina, își examina egzistențal viața în cazul că Mița Baston îi va cere socoteală de cum își purtase socoteala invârtoșată prin părțile proaspăt shave-uite ale amantei. Pampon îl voia mort, Mița orb și pocit pe bază de vitriol. Afară auzea pocnitori, strigăte și vălmășag, dar nu de asta îi păsa lui. Dar când auzi bătăi în ușă, puse repede casca de pompier volintir pe cap și, strigând Turu doi înapoi, ieși pe geam în stradă. Ura.
